Socoteala de acasă

Românul este mingea de aur a politicienilor, atunci când au nevoie de el. Dacă ultimele alegeri nu ar demonstrat încă o dată valoarea inestimabilă a cetăţeanului cu drept de vot, acum rezultatele referendumului au ridicat la rang imperial alegătorul. Cine este acest personaj, atât de important de au ajuns primarii şi prefecţii să-l caute acasă? Nici vorbă, nu este un infractor, pentru că nu este vizitat de mascaţi. Este omul care trebuie să-i treacă pe politicieni peste pragul spre victorie. Românul nostru, cotat pe pieţele electorale la mare cinste, trebuie să facă lumină acum în catastiful autorităţilor. Alegerile din iunie şi referendumul au pus pe tapet, oare de ce ne-am mira, date care nu concordă cu realitatea. Bunăoară, în cazul nostru, cifre care susţin existenţa unui număr de votanţi aproape egal cu cel al populaţiei din judeţ. Dincolo de explicaţiile care justifică anumite evidenţe ale celor care ne-au cuantificat acum sau mai demult, nu putem decât să concluzionăm că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Surprinzător, cei care s-au aşezat pe tronul din castel au descoperit că fundaţia clădirii stă pe nisipuri mişcătoare. Interesant este că analizele celor care ne-au numărat au ţinut cont de nenumărate criterii, unde locuim temporar, unde lucuim permanent, dacă suntem plecaţi. Totul s-a făcut cât se poate de legal şi la vedere. Dar atâta vreme cât scriptele nu contează, cât calculele nu sunt bune, trebuie s-o luăm la picior, să batem la uşa vecinilor şi să-ntrebăm pe unde umblă Tanda sau Manda. Sistemul de verificare propus este cât se poate de incomod, ruşinos şi puţin credibil. Cine garantează că informaţiile furnizate în acest post-recensământ sunt veridice? De ce, dacă s-au cheltuit sume consistente pentru a acţiune naţională de anvergură, acum ne dăm cu stângul în dreptul şi nu ne mai susţinem rezultatele prezentate? Unii politicieni sunt convinşi că vom ieşi la re-numărătoare atâta cât au calculat, atâta cât trebuie şi paradoxal, cei mulţi au ajuns să conteze, să fie nevoie de ei. Pentru o vreme. Apoi, iarăşi se va aşterne uitarea, nepăsarea şi jugul poverilor va fi reinstalat pe umerii românilor. Traiectoria existenţială a celui care are acum atât de mare valoare nu va mai interesa pe nimeni, cum nu a interesat până la momentul când au înţeles că planul a fost dat peste cap. Norodul este bun atâta vreme cât îşi exercită dreptul la vot şi cât alimentează vistieria statului. Mai departe, nu are decât să se descurce, cu viaţa, sărăcia şi umilinţele lui.