Fiecare popor are zicalele lui şi trăieşte cu ele, le savurează, le plasează acolo unde este cazul şi unde ele fac deliciul unei situaţii. Nu ştiu alţii cum sunt, dar ştiu cum sunt românii: au zicători şi zicale pentru orice, fie bun sau rău, fie lucru vesel sau trist de-ţi curg lacrimile şiroaie. Şi mai ştiu că multe din aceste proverbe şi vorbe din popor fac trimitere la lucruri cu totul şi cu totul ilegale. „Hoţul neprins este negustor cinstit”, „Prins cu mâţa în sac”, „Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou”, „Hoţia merge mână-n mână cu domnia”, „Hoţul trece drept boier când hoţia îl îmbogăţeşte” şi uite aşa, lista este extrem de lungă. Aş zice că este aşa datorită inventivităţii românilor, dar, pe de altă parte, această inventivitate este ceva de speriat. Nu o dată am auzit fiecare din noi că românul e maestru la a ocoli legea, găsind tot felul de scuze, mijloace şi căi pentru a o lua pe lângă cărare.
Rezultatul? Un segment consistent de populaţie care priveşte cu ochii plini de admiraţie acele persoane care şi-au făcut un căpătâi driblând legea, faultăndu-i pe alţii şi călcând acolo unde nu este permis. În plus, mai avem un alt segment de populaţie care şi-a făcut un stil de viaţă din înşelăciuni, mişmaşuri, găinării şi fraude, care dă, însă, cu tifla celor care se ţin deoparte şi nu îmbrăţişează acelaşi modus vivendi ca şi ei.
Ştiu, ştiu, pădure fără uscături nu există, iar uscăturile există şi la alţii, nu doar la noi. Problema este că la noi acel ciur justiţionar care ar trebui să separe grâul de neghină este spart, nu are eficacitate, nu cerne ce este de cernut. De câte ori nu am văzut/aflat/auzit de ilegalităţi trecute cu vederea, de interlopi care au dat cu tifla unei ţări întregi de pe treptele instanţelor care nu i-au găsit vinovaţi şi au preferat să întoarcă ochii în altă parte? Avem o suită întreagă de parlamentari încuscriţi cu astfel de personaje dubioase pentru a-şi spori peste noapte, în prag de zi electorală, voturile din urnă, iar preşedintele marinar este un exemplu foarte reuşit în acest sens.
Sigur, ca hainele împăratului să rămână măcar de ochii lumii albe, marinarul s-a lepădat de cuscrul interlop Bercea Mondialul când acestuia i s-.a scufundat corabia şi el a intrat la apă. Exemplul marinarului este doar unul din cele infinite care ar putea ilustra felul în care se mişcă lucrurile în ţara lui Papură-Vodă, unde ocolitul legislaţiei şi strecuratul prin hăţişul ei este un sport naţional. Mai rămâne să urlăm ca imn naţional „Campionii! Campionii!” având în minte, desigur, campionii la ilegalităţi şi nemernicii ca să intrăm în Cartea Recordurilor, la capitolul ocolul legilor în 80 de zile.