Parlamentul hoţilor în ţara fraierilor

Trimişi în Parlament pentru a reprezenta interesele noastre, ale „pălmaşilor”, aleşii noştri arată încă o dată că nu pun niciun preţ pe noi, pe imaginea acestei ţări, pe sacrificiul celor care şi-au dat viaţa în urmă cu 24 de ani pentru a deveni liberi, pe viitorul copiilor noştri. În schimb, fără niciun regret, parlamentarii se căznesc să distrugă până şi ultimul dram de bun simţ ce le-a mai rămas.
Camera Deputaţilor a adoptat, marţi, două legi de modificare a Codului Penal, cu mai multe amendamente propuse de deputaţii juristi. Practic, parlamentarii au schimbat definţia „conflictului de interese”, au scos actele administrative din sfera sa, au micşorat pedeapsa maximă de la 5 la 3 ani, au scos parlamentarii, preşedintele şi profesiile liberale din rândul funcţionarilor publici, au micşorat termenul prescripţiei speciale şi au mărit la maxim perioada în care un inculpat care îşi acoperă prejudiciul integral poate beneficia de reducerea pedepsei.
Odată ce deputaţii au modificat definiţia conflictului de interese – în aşa fel încât contractele de achiziţii publice încheiate de funcţionarii publici în care aceştia au un interes personal, să fie scoase din domeniul conflictelor de interese – în momentul în care un ales va semna, de exemplu, un contract de achiziţii cu firma fiului sau a soţiei sale, acesta nu va mai putea fi acuzat de conflict de interese. Practic, parlamentarii nu vor mai putea fi cercetaţi de DNA pentru infracţiunile de abuz în serviciu, trafic de influenţă sau luare de mită comise în legătură cu funcţiile lor. Astfel, deputaţii pot striga în gura mare: „Bine ai revenit corupţie, cu corupţii tăi cu tot!”.
Ca să vă daţi seama cum gândeşte, de fapt, Victor Ponta, Crin Antonescu şi acoliţii lor, imaginaţi-vă că în noaptea de luni, comisia juridică a Camerei Deputaţilor s-a întâlnit pe furiş pentru a pune planul la bătaie. Au scos, astfel, de la naftalină proiectul de lege a amnistiei şi a graţierii, deoarece ştiau ca subiectul sensibilizează opinia publică. L-au modificat pe alocuri, în punctele esenţiale, iar apoi l-au trimis către plenul Camerei. A doua zi, odată ce proiectul a intrat pe ordinea de zi, fumigena a explodat, aşa că toată dezbaterea s-a concentrat pe marginea acestei cacealma. În acelaşi timp, însă, pe uşa din dos, a fost pusă pe tapet Legea minelor şi modificările la Codul Penal. Era de la sine înţeles că foarte mulţi parlamentari nu vor susţine proiectul Roşia Montana, că amnistia va naşte controverse, însă se mai ştia că superimunitatea e visată de orice parlamentar şi primar. Astfel că modificările din Codul Penal aveau cea mai mare şansă de reuşită.
Nu e deloc întâmplător că Parlamentul îşi încheie primul an de activitate aşa cum l-a început, cu o lege de modificare a statutului senatorilor şi deputaţilor care să-i apere de ghearele legii. Statutul parlamentarilor, care urmăreşte scoaterea lor de sub jurisdicţia ANI şi DGA, a fost actul normativ cel mai intens dezbătut în Parlamentul ales în decembrie 2012, ca de altfel proiectul de revizuire a Constituţiei.
Justiţia pare să reprezinte interesul principal al parlamentarilor USL, în timp ce priorităţile „pălmaşilor” sunt legate de situaţia economică, corupţie, şomaj sau scăderea nivelului de trai. Pe ei, parlamentarii, îi interesează însă cu totul altceva. Din motive lesne de înţeles, aleşii noştri îşi doresc crearea unui scut cât se poate de legal în faţa justiţiei. Astfel că fac pe dracu’ în patru să limiteze sau să controleze atribuţiile DNA sau ANI.
Ceea ce se întâmplă astăzi, sub domnia USL, pare de domeniul inimaginabilului, iar previziunile nu sunt nici ele deloc optimiste: urmează suprataxarea benzinei, impozitarea stâlpilor, eliberarea tâlharilor, zeificarea politicienilor şi mai ştie naiba ce alte drăcovenii. Zilnic, ni se adânceşte dispreţul faţă de factorul politic, iar lor, politicienilor, le este tot mai lehamite de tot ceea ce ne doare pe noi. Concluzia?