Normalitatea există, doar tu nu o vezi!

Să vorbești astăzi despre “normalitate” în România, în calitate de politician, parlamentar, primar sau oricare altă autoritate, este un soi de insultă la adresa majorității românilor, indiferent cărui domeniu îi atașezi acest cuvânt. Normalitatea la noi este ca o proteză prost făcută, nu se potrivește nicăieri. În timp ce „luptele politice”, în traducere liberă goana după ciolan și putere, au acaparat tot spațiul media, implicit și viețile noastre, cu tot efortul de a evita orice legătură cu astfel de informații toxice și exasperante, ne ducem traiul cocoșați fiind de lipsuri care se înmulțesc, șubrezit de puținul câștigat lună de lună, totul dublat de prețurile care au luat-o razna. Am cumpărat zilele trecute (pentru ultima dată) o revistă istorică pe care o citesc lunar. Am fost șocat să constat că de la 15 lei cât costa luna trecută prețul ei a ajuns, printr-un singur salt, la 20 de lei. Creșterea amețitoare a prețurilor la alimente, servicii, articolele de îmbrăcăminte, medicamente și altele reprezintă o lovitură pe care bugetul celor mai multe familii o încasează în plex, lunar. În timp ce la televizor conducătorii încearcă să fardeze evidența și să hrănească amărășteanul cu cifre și exemple halucinante referitoare la cât de bine o duce, viața românilor a ajuns un calvar. Sunt și excepții, desigur. Nu simți acest trucaj dacă ești pensionar magistrat și ai o pensie de 25.000 de lei/lună, dacă ești un bugetar care pleacă din fața bancomatului cu 6.000-9.000 de lei lunar. Dacă nu faci parte din aceste categorii (nu le-am enumerate pe toate) în mod cert nu ai cum să eviți o criză de nervi atunci când când atât Puterea cât și Opoziția – pe alocuri, dar asiduu când ea era Putere (presupunând că mai există opoziție) încearcă să te convingă că ești paranoic, că de fapt îți este foarte bine și ar fi indicat să nu te tot plângi.

Auzeam zilele trecute din gura unui înalt om în stat niște vorbe trimise via ‘bate șaua să priceapă iapa”, cuvinte voalate care demonstrează clar, dacă le citești printre rânduri, că ori suntem luați de proști, ori cei care ne conduc, de la primar până la președinte, trăiesc în lumi paralele! Ni se explica întru băgarea miților în cap cum că ne e tot mai bine și că societatea civilă să mai termine cu criticile astea neconstructive. Într-o țară în care tot ce mai era bun, piere, de la fotbal și până la turism, de la școală până la artă iar nivelul de trai se duce de-a berbeleacul, românilor li se turuie printr-un permanent dat din mâini că în România normalitatea e la ea acasă și vara viitoare va fi din nou cald.

I-aș trimite pe acești “profesori” indiferent de culoarea politică sub care respiră (pentru că toți, fără excepție , au demonstrat neputință, ipocrizie și nepricepere reprezentând o țeapă generală luată de noi) pe la sate, să bată pe la porțile bătrânilor, cei care i-au făcut mari și i-au purtat prin școli cu sacrificii greu de enumerat; i-aș trimite să le bată la uși celor care câștigă același salariu mizerabil, neschimbat de peste cinci sau șapte ani în condițiile în care moneda europeană a sărit de 5 lei iar prețurile au atins procente de creștere de peste 50 la sută în multe cazuri. Prin urmare, ceea ce câștigai acum cinci ani nu doar că rămâne, ca sumă, neschimbat, ci reprezintă ca putere de cumpărare un adevărat dezastru, salariile actuale fiind de fapt înjumătățite. Nu este posibil să ieși și să turui ca o moară stricată că suntem pe calea progresului din moment ce majoritatea românilor nu își permite nici măcar coșul alimentar săptămânal, facturile sunt tot mai mari iar nevoile cresc dramatic, odată cu vârsta. Niciun parlamentar nu vorbește despre aceste lucruri evidente, nici președintele nu recunoaște, nici premierul nu se agită acolo unde chiar ar trebui să o facă, iar concluzia este clară: ei se fac că nu văd, iar noi trebuie să ne facem că suntem de acord cu ei. Statul acesta putred, părtinitor și trufaș, continuă să fie mumă pentru unii și ciumă pentru alții. Doar culoarea ciumei se schimbă, pentru că boala și efectele ei sunt aceleași. Este greu de înțeles de ce nimeni nu reușește niciodată să găsească măcar un echilibru cât de cât decent între salarii, firește, fiecare după cum a învățat și s-a pregătit, după vechime și experiență, dar fără diferențe strigătoare la cer, ca de la Everest la Meseș.

Fie doar și în privința unor facilități care nu sunt lucruri de stringentă necesitate – prime, bonusuri, bani de antene, sporuri de Covid, cecuri de vacanță și alte acareturi salariale pe care tot cei care duc greul economiei le plătesc pentru cei care sunt deja pătura boierească a societății, bugetarii. Nu spun că trebuie luat de la ei și dat la ceilalți, au și ei nevoi așa cum au și merite, ci doar că cineva trebuie să spargă odată acest buboi al discriminării și părtinirii și să facă ceva și cu cei care n-au văzut în viața lor un bonus, un bilet de vacanță sau altceva de când sunt angajați. Nimeni nu trage un semnal de alarmă asupra unui fapt ce va avea cât de curând consecințe devastatoare în România, inclusiv în județul nostru, oricum un județ sărac și vulnerabil: faptul că nu mai avem forță de muncă! Nu mai vrea nimeni să muncească și pe bună dreptate, de ce aș munci la una din marile firme din județ (acolo unde situația privind personalul este la un pas de catastrofă, pentru se pleacă pe capete) dacă tu, ca patron – nesprijinit de stat, este adevărat – îmi dai minimum pe economie? Cel puțin din Sălaj, se migrează nu doar către alte județe, acolo unde salariile sunt considerabil mai mari, ci și către alte țări. Or fi valide explicațiile patronale însă ele nu mai încălzesc pe nimeni și nu mai pot întoarce bărcile celor care se avântă pe alte ape îndepărtate, sătui de băltoaca sălăjeană. Este o chestiune de timp până când mămăliga va exploda, iar toți cei care se prefac că nu văd ceea ce se întâmplă cu noi acum, vor fi primii împroșcați cu mălaiul fierbinte. Normalitatea aceea din capul lor e o utopie; vorba poetului nepereche: “Era pe când nu s-a zărit, azi o vedem și nu e”.

Foto: „Bătrâna care plânge la geam”  © Dan Lupu, Botoșani 2021

.

4 Thoughts to “Normalitatea există, doar tu nu o vezi!”

  1. Anonim

    Felicitări pt această radiografie incisivă a putredei societăți în care trăim. Piticu repetent zice că nu au crescut prețurile. Oare ce-a făcut nemernicul ăsta cu miliardele împrumutate ?

  2. Andrada

    Pentru ce trebuie sa i platesc eu vacantele unui bugetar? Sunt dator cumva sa fac asta? Nedreptatile salariale intre cei de la stat si cei din privat sunt steigatoare la cer. Un articol foarte bun prin adevarurile pe care le subliniaza!

  3. Anonim

    Felicitari pentru articol.Surprindeti multe aspecte care ar trebui corectate si puse pe un fagas normal.

  4. Me

    Felicitări pentru articol! Sa știți că noi ,unii cititori fideli, apreciem și respectam toată munca dvs, sperăm să vă fie și răsplătită cum se cuvine!.. Intr adevăr diferențele între stat (nume predestinat deh..probabil vine de la verbul „a sta”…) și privat , spuneam că diferențele sunt enorme și nedrepte, nesimțite chiar! Chiar sunt oameni la privat care muncesc pe brânci ,care sunt nevoiți sa gândească efectiv în fiecare minut a celor 8 ore pt care sunt platiti. Da, în același timp ,bineînțeles că sunt și la stat acest gen de oameni conștiincioși și inteligenți, care de multe ori nu au timp nici să-și mănânce pachetul din traista, iar conștiința nu le permite sa și ia pauza necesara , da, exista și acest gen de oameni dar tot mai rari..ici colo in cate o instituție, daca sunt doi -trei care fac munca a celorlalți 50.. Idem la privat. Macar în presa(din păcate nu în toată presa) sa mai avem oameni onești, corecți, asumati, oameni inteligenți și imparțiali, care știu să-si facă munca cu constiinciozitate, știu să aprecieze dezinteresat atunci când ceva/cineva merita apreciat sau ,din contra, au curajul sa semnaleaze, de data asta interesat (pentru că unora chiar le pasă, da!) problemele existențiale, cu care ne confruntăm de fapt noi toți, in societate, în orașul în care locuim si muncim! Ca întotdeauna, adevărul și lumina puternică deranjează , unii se strâmbă,alții își pun mana la ochi sau merg cu capul plecat, fara nicio atitudine,fara verticalitate, fara acel avant al omului care e dispus sa și suflece mânecile și să treacă la MUNCA cu conștiința curata și cu acea mulțumire pentru ca a contribuit cu ceva la progres sau pur și simplu că și a câștigat cinstit „pita” pe fiecare zi! Din ce in ce mai multi sunt acesti oameni, plictisiți și de ei înșiși probabil :)), iar rezultatul nemuncii lor se reflectă în toate domeniile, sau vorba aceea „se găsește pe toate drumurile ” 🙁 Păcat, nu știu ce i ar mai putea struni, mai mult decât motivația salariala, care vine oricum o data pe luna, indiferent de nemunca și nepăsarea lor! Ce sa mai zicem decât …felicitări celor ce muncesc și rușine celor ce nu muncesc! Că salarii iau ambele categorii,doar că invers proporțional !

Dă-i un răspuns lui Anonim Anulează răspunsul