Vuieste judetul de trei ori pe saptamana si e plin de vizite la nivel inalt, de cand s-a dat startul la campania electorala. Vin oamenii sa ne vada plaiurile mioritice, sa dea din cap, de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga, ca este binisor, dar ar mai incapea, dar ca trebuie accesate fonduri, trebuie primite finantari de la guvern. Un guvern pe care ei toti in par il vor legitim, in ciuda marinarului instalat acum 5 ani la Cotroceni. Vin oamenii inalti la stat (pana la tocul usii) si mari la sfat (de la doua ore in sus/vizita) sa ne ceara votul, sa ne spuna frumos ca daca ajung ei in fruntea tarii vor face si vor drege pana si criza economica. Vin cu tolba plina de povesti cu pesti si promisiuni electorale, gandite dupa statul si deopotriva fiecaruia, incercand sa ne momeasca inspre urne. Nici daca le-ar unge cu miere nu cred, insa, ca ne-ar atrage prea mult, din cauza ca populatia a ajuns la un grad de suprasaturatie in ceea ce priveste politica. Nu doar ca nu mai au rabdare sa asculte aceleasi explicatii cu de ce si de ce nu, dar nici nu mai cred in parlamentari. Aproape ca si-au pierdut nadejdea ca tara mai poate fi pusa pe roate si singurul lucru care le mai capteaza atentia tine de lucrurile personale, in general financiare: factura mea, telefonul meu, rata la banca, ipoteca la apartament, creditul meu, pensia mea, salariul meu.
Pana si sanatatea e dramuita dramatic in bani, fiindca veniturile unei mase largi de romani nu mai ajung pentru a acoperi si medicamentele si tratamentele si consultatiile prin cabinetele medicilor.
Ciudat este ca nu am prea auzit, in ultima vreme, la fel de multe plangeri ca anul trecut. Oamenii inghit in sec, toamna aceasta, rumegandu-si lista de chestuieli si restante la nivelul propriilor tartacute si, drept sa va zic, lucrul poate da de gandit, in conditiile in care suntem un popor latin, obisnuit cu exteriorizarea starilor emotionale. Nu cred sa fi adoptat romanii brusc, subit si deodata, aerul rece al austriecilor si nemtilor, in ciuda sarguintei cu care capii de partide il sustin pe neamtul Klaus Johannis pentru functia de premier. Cred mai degraba ca sunt coplesiti de griji multe si dese ca peria, pe care le poarta ca un gheb in spinare. Si pentru ghebul acesta, candidatii se intrec in promisiuni si in mosmondeli care sa gadile la urechi electoratul si sa il mane la urne la incheierea lunii, intocmai ca pe o cireada la muls.