La stat și la privat

Pandemia ne-a afectat deopotrivă, pe toți, chiar pe toți. Chiar dacă nu financiar, emoțional cu siguranță. Respect fiecare meserie în parte, respect munca fiecăruia, o apreciez și sunt absolut convinsă că munca unui om nu poate fi respectată de unul, sau de unii, care nu muncesc, care nu știu ce înseamnă “a munci”. Dar totuși mi se pare așa de… . Nici nu știu cum să etichetez situația, când cei care au, și nu puțin comparativ cu alții, încă mai cer! Da, e dreptul lor și au meritelele lor, însă trebuie să știi și să fii solidar, un pic de solidaritate în aceste vremuri! Și nu vorbesc de salariații din mediul privat. Criza, recesiunea sau cum se numește ea, în această perioadă pandemică, nu a produs mari drame în zona bugetară, unde în general locurile de muncă s-au păstrat. Câtuși de puțin, salariile de bază şi chiar sporurile şi bonusurile au fost menținute, iar privatul se chinuie să trăiască. Din zona privată au provenit și încă vor mai proveni valuri de șomeri și falimente în lanț. Privatul alimentează un buget vitregit pe zi ce trece, pentru că cei care conduc sunt incapabili de a genera și de aplica echitabil o politică anticriză severă și pragmatică. Ne mai mirăm că încă “merge” munca la negru? Ne mai mirăm că se dau bani la negru, pe lângă salariul trecut pe fluturaș? Ne mai mirăm că…? Auzeam zilele trecute la televizor cum ministrul Muncii spunea despre principiul contributivității. Sună bine și până la urmă e corect, dar totuși ce vină are angajatorul privat, care a încercat să întreprindă ceva, să nu stea la mila nimănui. Ce vină, mai ales în această perioadă când unii salariați din sistemul public care au muncit de acasă cer măriri, că nu poate da mai mult. “Ce ți fac eu dacă n-am! De unde să dauN-am!”. Nu sunt economist, dar în timp de la această fractură a societății “bugetari-privați” se ajunge la prăbuşirea întregii economii, iar bugetul, nealimentat, nu va mai putea susţine nu doar pensionarii şi şomerii, ci nici salariaţii bugetari. E adevărat că există domenii și funcții în sectorul public în care performanța și profesionalismul lasă de dorit. Există nepotism, există clientelism. Mai există abuz și nepăsare și încă mai există dispreț față de cetățenii care trebuie serviți. Avem un stat care nu este la înălțimea misiunii sale, care nu oferă bunurile publice și serviciile pe care ni le-am dori, iar până când se va ajunge la “perfecțiune” privații pot să moară.

Alte articole

4 Thoughts to “La stat și la privat”

  1. Anonim

    STATUL IMPRUMUTA BANI….SI TOT ISI SUSTINE ANGAJATII ….CHIAR DACA AR FALIMENTA TOT SISTEMUL PRIVAT

  2. BBC

    Fin driblingul Papei. Ia sa fac si eu un dribling si-o fi spus augusta jurnalista! Fara sa o suspectam de nitica stiinta a retoricii, face dansa mai intai o concesie lacrimogena cu respectul muncii si apoi trece la atac grosier mascat. Pai sa fim solidari. Nu solidari in respectul legii, asa cum i-ar sta bine unui jurnalist, ci partizanat de breasla. Care nu duce nicaieri, nu indreapta nimic, da ne da noua, celor cu pana, de mancare. Mai vorbim multimii, aia ne citesc, nu pricep ei mare lucru si noi ne luam leafa si ne spunem ziaristi. Si-o fi pus vreodata intrebarea: de ce sunt eu jurnalist, daca sunt?

  3. observator

    Cata mizerie morala la bugetarii Romaniei, la ce salarii au, mai cer mariri de salariu !!!
    Sectorul privat este in colaps, iar bugetarii vor si tichete de vacanta !!!
    Halal solidaritate, ce tara saraca si ce bugetari bogati are !!!

  4. Anonim

    Augusta,iti dau dreptate in totalitate! Comentariile rautacioase vin de la persoane care stiu ca obtin un salariu mult prea mare pentru cata munca presteaza. E normal sa riposteze in acest fel. Muncesc de 30 de ani la privat si stiu ce e munca istovitoare pe bani de nimic. Romania e campioana la astfel de nedreptati.

Leave a Comment