În ultimele luni am dat peste câțiva „coacheri” care mi s-au prezentat ca fiind specialiști în dezvoltare personală, în performanță profesională, dar și în deblocări, respirație etc. Fenomenul de „coaching” a explodat la nivel global și local, devenind o industrie. Deși este adesea confundat cu terapia, coaching-ul autentic se concentrează pe atingerea obiectivelor și găsirea propriilor soluții, ghidate de un specialist. Te ajută să-ți definești obiectivele și să creezi planuri de acțiune concrete, identifică tiparele mentale care te țin pe loc (lipsă de încredere etc). Un asemenea specialist nu este un psiholog sau un mentor care dă sfaturi, este un partener care îți adresează întrebările potrivite pentru a-ți debloca propriul potențial. Numai că acest fenomen are mai nou și un risc tot mai mare de apariție a inflației de „specialiști” de tot felul, de băgători în seamă, de oameni obscuri, unii lăudându-se că s-au școlit în străinătate, te miri pe unde, iar alții doar dornici de a se face cunoscuți, de a face baie de mulțime. Alții se prezintă ca fiind terapeuți în diferite stări și momente. Odată cu explozia internetului, piața s-a umplut și de persoane care oferă consiliere fără a avea certificări acreditate. Aici e problema.
N-am nimic cu specialiștii autorizați, școliți, ci cu manipulatorii, cu falșii terapeuți, cu cei care se trezesc dimineața mari învățători spirituali gata să te liniștească în schimbul anumitor sume de bani, să te învețe să respiri, să bei, să mănânci, să te înțelegi cu nevasta, să-ți pregătești copilul, să-ți înțelegi pruncul. Da, și despre copii vorbim, iar aici, diferite sfaturi vin exact de la mulți care n-au șters în viața lor la fund un prunc, dar te învață cum s-o faci, cum să-ți educi fiul sau fiica. Eu m-am săturat de acești „specialiști”. Mare grijă în fața cui vă deschideți porțile sufletului. Fiți chibzuiți.