Angajarea raspunderii guvernului pe legile austeritatii (reducerea pensiilor cu 15% si a salariilor bugetarilor cu 25%), nu putea ramane fara o reactie din partea opozitiei. Asa a aparut motiunea de cenzura intitulata Opriti genocidul social.
Motiunea ce se intinde pe..17 pagini, are o anumita nota de decenta, lipsita fiind de flegmatismul politic atat de frecvent intalnit in materiale venite din aceeasi directie. Incerc, din tribuna, o analiza sintetica, fara sa ma amestec in meciul (politic) din teren, mai mult decat o face orice alt spectator. Analizele si cifrele din material pot fi corecte, insa generalul nu inseamna nimic fata de cei (poate) 10-20% din afectati care nu au nici cea mai mica sansa de supravietuire. Sentimentul de afectiune al initiatorilor fata de victimele sociale nu poate fi perceput ca fiind real si din cauza pozitiei (vezi averile politicienilor) sociale a acestora.
Intr-o tara in care nu se produce mai nimic, imbogatirea unora se face numai prin saracirea celorlalti. Pe cai mai mult sau mai putin legale. Cine stabileste solutia corecta, este problema care-i framanta pe initiatori. Masurile, rele sau bune, se iau de catre executiv, se impun in Parlament si se valideaza (inafara sondajelor de opinie) abia la alegeri. Sigur, criza putea fi gestionata si prin aportul tuturor partidelor si a partenerilor sociali insa, ptr. aceasta, fiecare ar fi trebuit sa-si asume partea lui de vina. Aruncand mereu blana pisicii dintr-o curte in alta (in perceptia spectatorului), este confirmata implicarea constienta a tuturor (celor din terenul politic!) in actiuni care ne-au afundat tot mai mult in mocirla.
De asumat insa nimeni nu-si asuma aceste actiuni politice, urmarindu-se probabil formula urma scapa turma! A cunoscut poporul lista celor care au luat credite masluite de la BANCOREX (banca de stat), a celor care au stins creantele externe ale statului dupa revolutie, a contractului de vanzare a Petrom-ului, a bancilor si a celorlate privatizari cu cantec, a contractului cu Bechtel-ul, a suveicii energiei (care si astazi functioneaza), a modului de acordare (nivel redevente, situatia platilor, etc) a marilor concesiuni din agricultura? Stie poporul cate procese a pierdut cu zambetul pe buze statul in favoarea clientelei politice? Alternanta la guvernare (componenta de baza a democratiei) trebuia sa amelioreze politicile economice si sociale, si sa elimine factorii perturbatori ai sistemului. La noi sistemul a reusit sa se adapteze creand o retea de capuse la care organismul (social) nu mai rezista. Si se prabuseste.
Un subiect indispensabil democratiei nostre este dictatura. Ea este specifica fiecarui partid politic. Nu as vrea sa intru in detaliile unor astfel de subiecte (am prea multe exemple si detalii), insa niciun partid politic romanesc nu a fost ocolit de sindromul mostenit din tulpina (totalitarist-comunista) din care a provenit. Se vorbeste in motiune despre dictatura cu repetitie care ar fi generat criza economica, sociala, politica si morala, despre cancerul bugetar care este indentificat in clientela portocalie. Ma gandesc la versetul din Biblie care spune: cel care esti fara de pacat, ridica primul piatra! Si au ridicat prea multi piatra! Chiar or fi fiind fara de pacat? Cine mai poate sa-i creada pe cei care au deja semnul fiarei adanc incrustat pe frunte? Normal si de bun simt, guvernul ar trebui sa cada. Boc este prea mic pentru un razboi atat de mare. La noi, baietii cei mari, de incredere, umblau cu vacile la pascut, doar cei mici mergeau cu gastele. Si totusi Boc si-a facut numarul. Sigur ca putea fi si o varianta ceva mai ameliorata, dar…
Acum, cu 2-3 remanieri, dupa caderea motiunii, vor trebui aplicate masurile convenite cu FMI. Orice parlamentar stie ca isi creaza mari probleme votand impotriva motiunii. Si totusi nu exista alternativa la vedere. Opozitia nu are nici macar o schita de program (vezi paginile web ale partidelor din opozitie) iar titularii (prezumptivi) de portofolii nu cantaresc la capitolul semne de intrebare, mai putin decat oricare din portocalii. Vor sa darame guvernul dar nu ofera nici solutii, nici echipe credibile. Verdictul este predictibil. Daca exista riscul ca unii deputati ai puterii (cu nemultumirile lor) sa voteze motiunea, cu mare probabilitate aparatul opozitiei, total nepregatit ptr. a prelua administrarea tarii, va determina un vot la limita in favoarea lui Boc. O prestigioasa institutie de la noi, a dat publicitatii niste analize in legatura cu evaziunea din Romania, care s-ar ridica la peste 15 miliarde euro, din care, mai mult de 4 miliarde reprezinta fraudarea platilor TVA la achizitiile intracomunitare.
Si ministrul agriculturii stabileste evaziunea din agricultura la 4-5 miliarde euro (la care se mai adauga un mld.euro de la evaziunea cu tigari). In rest ministrul mai apare doar cand ne spune ca nu sunt bani, ca nu se poate, etc. Si in naivitatea noastra totala, cu o agricultura destructurata, fara nicio perspectiva conturata, ne freaca grija celor patru intrebari pentru politicile comunitare de dupa 2013!
Ca si pe francezi, nemti sau englezi, care stiu unde sunt (ca nivel de dezvoltare) si stiu ce vor. Intr-un sondaj (ziare.com) ministrul agriculturii este pe locul 5 in ordinea remaniabililor. Nici nu-mi vine sa ma gandesc ce loc (fruntas desigur) ar ocupa la remanieri, daca ponderea agricultorilor utilizatori de internet ar fi mai mare!/// Pe un cal negru, inregistrat: pur sange, in valoare de 125.000 euro, interlopul Nutu Camataru (Ion Balint) a iesit (dupa sase ani) calare din inchisoarea Jilava. Oricum am privi lucrurile, aceasta este imaginea adevarata a Romaniei! Pace si bucurii!