De ca şi când ţara asta nu ar fi chinuită şi mitraliată suficient cu inepţii, de la cel mai înalt nivel şi până în subsolurile aresturilor, a apărut, aproape peste noapte, având în vedere viteza cu care s-a propagat, un fenomen nou. Avem tot mai mulţi savanţi -scriitori, cercetători, autori de “romane” care şi-au descoperit talente incredibile, exact în sânul celulei în care îşi ispăşesc pedepsele. Am numărat, de pe o listă a Administraţiei penitenciarelor, nu mai puţin de 190 de nume „celebre”, oameni cărora dormitul în paturi suprapuse şi fasolea la cazan le-a deschis ceakre genial-creative şi filozofice, despre existenţa cărora habar nu aveau până la intrarea în arest.
Savanţi de renume mondial precum Gigi Neţoiu, Cristian Borcea, George Becali, Relu Fenechiu, Ioan Niculae sau Domnu’-Dan Diaconescu sunt doar câţiva dintre cei care alcătuiesc o nouă elită scriitoricească a neamului românesc. Titlurile cărţilor scrise pe bandă rulantă de aceste somităţi sunt dintre cele mai halucinante. “Creşterea chinchilelor” este, de exemplu, o lucrare de larg interes având în vedere că frumoasa şinşilă cu blăniţa ei cea moale, a devenit o adevărată fobie la români, nu? Domnu’ Dan de la Caracal, ne zice într-un volum de vreo două kile, care e “Menirea Socială a televiziunii”. Mai avem nişte lucrări deosebit de captivante cum ar fi “Controlul calităţii peştelui, batracienilor şi fructelor de mare” scrisă de dl. Sorin Apostu, spălător de bani, adresată populaţilor de la comune şi sate, mari consumatoare de caractiţe şi scoici. În sfârşit, se face lumină peste tărtăcuţele românilor prin lucrarea –unicat, a altui condamnat notoriu, “Rolul consilierilor juridici în instituţiile publice”.
Alte nume de autori şi mai ales titluri care te lasă mască, sunt: G. Becali – “Manualul Investitorului în Fotbal, Baronul Nicolae Mischie – “Godinesti – File de istorie”, sau tot o capodoperă marca Becali, “Arbitrul si rolul său în fotbal”, pentru că sunt convins că habar nu aveaţi ce caută ăla cu fluierul între buze, pe gazon, pe la meciuri. Am mai găsit o lucrare pe care v-o recomand cu căldură, “Teoria concasoarelor”, dacă puneţi mâna pe ea asiguraţi-vă că e weekend, pentru că vă prinde dimineaţa citind în neştire. Iar lista ar putea continua până pe la numărul două sute, şi asta doar dacă luăm în calcul nume mai sonore şi nu infractori condamnaţi de care nu a auzit nimeni prin mass media. Întrebare întrebătoare: Ce facem, oameni, buni cu ăştia? Că pe mine m-au trecut toate stările iar acum am ajuns la cea de râs, văzând până unde merge prostirea. Văd că s-a trezit şi DNA-ul şi pune pagină cu pagină sub lupă, pentru că, o lucrare ştiinţifică de 380 de pagini scrisă în 12 ore, cam dă de bănuit.
Concret, ce zic ăştia, de tulbură universul creativ şi oceanul inspiraţional al acestor cărturari loviţi nedrept de soartă şi ulterior de autorităţi: cică ar fi existat persoane care au acceptat să elaboreze lucrări cu un aşa-zis caracter științific și care au fost asumate ulterior de persoanele condamnate. Savanţii în zeghe nu susţin deloc teoria autorităţilor. “- io eram de mult cercetător şi scriitor, da’ să moară mă-sa dacă am avut timp ca să scriu” a spus, supărat, un literat, aflat “pe cameră”, la Rahova. Mai zic cei care au pornit anchetele că lucrările pretins a fi fost realizate în penitenciare, citează opere la care autorii nu au avut acces nici la bibliotecă, nici online.
Nici n-ar fi avut unde, Borcea de exemplu, nici de la televizor nu se putea inspira pentru că era nevoit să se uite la el însuşi, 24 din 24, întrucât serialul “Măiporcea şi lapona pelinel” încă nu s-a terminat şi rulează pe majoritatea posturilor. Deci, nexam surse! Totodată, aşa cum spuneam, timpul dedicat elaborării lucrărilor este în mod obiectiv insuficient pentru un asemenea demers (de exemplu 12 ore pentru o lucrare de 180 de pagini ori 6 ore și 40 de minute pentru elaborarea unei lucrări de 212 pagini). Au mai fost scrise totdată lucrări de cercetare ştiinţifică în 2 ore, 46 minute şi 18 secunde sau trilogii despre istoria economiei româneşti scrise, corectate şi tipărite în 9 ore şi 27 de minute, în una din nopţile de dinaintea unei dimineţi. Lăsând umorul la o parte, totuşi, În aceste împrejurări, autorităţile au concluzionat că este că “autorul real este o altă persoană”.
Hîuleu, ce ne facem? Se pare că în sfârşit, ceea ce vedea şi ştia o lume întreagă, au aflat şi autorităţile, faptul că s-a creat cu bună ştiinţă un adevărat fenomen, o reţea bine pusă la punct, ca orice reţea „made in Romania”, în care hoţii mai mari sau mai mici, condamnaţi definitiv la pedepse cu executare, cumpărau lucrări din cele mai diverse domenii , le mai periau, le mai puneau câte o virgulă, după posibilităţi, mai făceau un cornet din pagini, mă rog, aduceau fiecare mici îmbunătăţiri după care, hop cu lucrarea şi reducerea de pedeapsă, cam asta era filiera, pe foarte scurt şi pe repede – înainte.
Că or fi fost printre ei, rătăciţi, şi deţinuţi cu niscaiva har care chiar au scris ceea ce au trimis la tipar, nu neagă nimeni, însă la asemenea avalanşă de sute de lucrări deja vorbim de rarităţi, ponderea este alta, şi e una extrem de îngrijorătoare. Aşteptăm şi concluziile anchetelor, până atunci, luaţi, dacă mai apucaţi pe la librării, cărţile despre blăniţa de şinşilă, cine e arbitri şi ce vrea ei, dar şi drama concasorului părăsit de mecanicul fără de suflet.
O societate normală ar lua de curul pantalonilor pe profesorii ăia universitari, pe popi şi pe procuror voinea şi ar da cu ei de pământ. Dar nu se va întâmpla aşa. Acest regim, putred şi corupt, nu se asanează prin alegeri libere, democratice, în 26 de ani ne-am lămurit ce va să zică democraţia la români. Nu întâmplător, după un astfel de regim democratic interbelic, care nici nu era aşa de corupt, au urmat patru dictaturi. Singura soluţie, o adevărată revoluţie !