Dumnezeu își întoarce fața de la mincinoși

Conferințele de presă, promisiunile, alegerile în sânul partidelor – foarte “importante” pentru cetățeni, speranțele deșarte și aruncarea vinei pe spinarea adversarului politic: iată „posmagii” – hrana cea de toate zilele pe care conducătorii ținutului sălăjean, foști și actuali, o aruncă celor care se încăpățânează să rămână și să trăiască în continuare, aici. Așa ne-au păcălit și cei care au administrat municipiul timp de 12 ani și care acum vin sistematic în fața cetățenilor și arată cu degetul bont către cei instalați deja de aproape un an și care, și ei la rândul lor, demonstrează cu fiecare zi care trece că nu sunt capabili de vreo scofală vizibilă.

 Am stat 12 ani cu o administrație liberală cvasi-impotentă, incapabilă să ducă la bun sfârșit chiar și câteva proiecte cu care să ne mândrim, care să ne ușureze viața, să ne facă să simțim că trăim într-un spațiu cu nimic mai prejos decât alte zone din Ardeal ori din țară. Șoseaua de centură a rămas un vis pierdut în negura timpului și în norii de praf ce se ridică deasupra traficului zălăuan. Apa și canalizarea rămân în continuarea vieții, iluzii spulberate pentru mulți zălăuani, de sălăjenii de la sat nici nu mai amintesc pentru că vă umflă plânsul. Un cinematograf amărât și tras de păr va fi gata, probabil, atunci când ideea de “cinematograf” va fi o modalitate de petrecere a timpului liber desuetă, incompatibilă cu vremuri ce vin cu pași repezi și pentru sălăjeni.

Acum, aflăm că măria-sa bulevardul, unic în județ, rămâne pe mai departe același drum găurit, plin de gropi, o sursă inepuizabilă de nenorociri, și înjurături din partea celor care participă la traficul chinuit al municipiului pentru că prețiosul și așteptatul Ghid a ieșit din ou, dar nu piuie pe limba bulevardului nostru. Probabil ne uităm și la Ghidurile astea ca buha la horn, pentru că altfel este de neimaginat cum niciodată ceea ce ne planificăm nu se pupă cu ceea ce primim prin poștă, inevitabil sub formă de vești proaste. Justificăm prin proceduri prea complicate, prin răutatea altora, prin ghinioane și tergiversări care nu țin de noi, însă nu spunem cinstit și verde-n față, că nu suntem capabili. Că da, e și vina lor, a celor care demonstrează că nu ne suportă, că habar nu au unde ne găsim pe harta țării, care ne fac înapoiați, „țărani”, amărâți, dar evităm, și pesediști și peneliști și alte categorii politice mărunte, să ne dăm dovadă de o “minima moralia”, să ne asumăm un strop de vină măcar, cât să nu părem penibili de-a dreptul, așa cum întreaga clasă politică ne oglindește acest județ.

Noi nu mai avem conducători în județ ori municipiu; avem șefi, șefuleți sau neghină de partid, care periază de zor haina politică aflată la putere și cu asta se întreține senzația că atât îndatoririle din fișa postului, cât și cele față de cetățeni, au fost îndeplinite. Ne facem cruce și mergem la culcare. Venirea în fruntea municipiului ori a unei localități a unei formațiuni politice este, pentru cetățeni, eternul eșec. Ceilalți, cei care “au fost”, urlă din toți plămânii că au venit nenorociții la putere, uitând că și ei au avut exact aceeași calitate până în urmă cu un an, timp de peste un deceniu. Cu asta ni se scot ochii, nervii și ficații. Din asta trăim de pe o zi pe alta, de pe un deceniu pe altul.

În schimb, suntem campioni la parade și fluturat de steaguri. La depuneri de coroane, la primiri de oaspeți oficiali și festivități de premiere la nivel de conducere de instituții. Vărsăm lacrimi ipocrite, purtăm cruci pe umeri în piața publică, ne dăm mari creștini și când tragem linie, vedem că ceva, undeva, nu a funcționat bine iar Dumnezeu nu ne-a mai ajutat. Oare de ce?  Ipocrizia, prefăcătoria, îndoctrinarea și aberațiile continuă iar ce e mai grav și mai trist este faptul că mulți dintre noi încă îi credem. Eh, bunul nostru Dumnezeu nici nu ne dă, nici nu are grijă de dezvoltarea noastră, inclusiv cea spirituală ori socială, Dumnezeu nu poate și nici nu ar vrea să facă, chiar dacă ar putea, ceea ce alții, cu responsabilități și salarii grăsane, trebuie să facă aici, la nivelul solului, ceea ce sunt obligați să facă.

Lui Dumnezeu trebuie să-I mai și mulțumești și să-I arăți înainte de a-I cere ajutor, CE ai făcut tu ca să te ajuți, să te dezvolți. Trebuie să-I demonstrezi zbaterea ta, să-I arăți sudoarea ta, nesomnul, sacrificiul. Nu doar să-I ceri, nu doar să-ți pui speranța și nădejdea în El, fără ca tu să-ți bătătorești palmele cu muncă, înaintea rugăciunii și prin toate modalitățile cinstite, stropite cu sudoare, să faci ceea ce trebuie să faci. Cam asta nu înțeleg cei care se prefac că ne conduc și care, nici în trecut, nici acum și nici în viitor, nu au fost, nu sunt și nu vor fi capabili să facă ceva concret pentru viața Zalăului, a Sălajului. Suntem în Săptămâna Mare și fac eforturi colosale să nu fiu răutăcios, însă, dragii noștri cititori, priviți în jurul vostru: trece anul de când am ales din nou, crezând că cei care vin prin rotație la putere vor fi mai buni, mai capabili decât cei pe care i-am schimbat.

Proiectele trâmbițate în campaniile electorale și ulterior în conferințele de presă se năruie rând pe rând, toți ne întorc spatele, nimeni nu mai reușește să întrețină măcar, un municipiu care în ultimii 15 ani a decăzut aproape complet, de la infrastructură la aspect, de la viața culturală la speranța de viață, de la fericirea locuitorilor la întinerirea populației. Analfabetism deja confirmat oficial în școlile sălajului, promovabilitate rușinoasă la simulări, perspectivele unui viitor sinistru. Un partid intrat în putrefacție mai urlă încă, cu ultimele puteri, arătând cu degetul în cel de la putere, vopsit în roșu însă putred și el pe dinăuntru, și alți doi-trei guguștiuci rătăciți în alte două-trei formațiuni politice care oricum se agită ca piticii în arena Circului. Aceasta este viața noastră.

Da, e tristă, e urâțită de acești oameni aflați în vârful instituțiilor care continuă să mimeze un “bine” inexistent, spunând că totul e frumos, iar viitorul atât de luminos încât avem nevoie de ochelari de eclipsă ca să-l privim. Clopotele trag, preoții se aliniază în mitinguri penibile, susținute de autorități într-o intoleranță grețoasă și demnă de Evul Mediu, mărșăluind prin praf, gropi și clădiri care cad în capul trecătorilor, învățându-ne cum și cu cine să ne trăim viețile, dar uitând să vadă cât de tare s-au degradat toate în acest ținut exact sub conducerea lor sau a celorlalți. Privind către viitor, ne așteaptă aceeași pâine uscată, vorbele goale și nemuritoarele conferințe de presă în care aflăm, indiferent cine le ține, cum ar trebui să ne fie, nicidecum cum ne va fi cu adevărat undeva, cândva, în această viață.

Alte articole

2 Thoughts to “Dumnezeu își întoarce fața de la mincinoși”

  1. Anonim

    Vin ai noștri, pleacă-ai noștri … noi rămânem tot ca proștii!

  2. Anonim

    DA acesta este crudul adevar Ce nu inteleg eu din algoritmul revenirii la putere, daca castiga un partid politic alegerile de ce se numesc la conducere aceeasi oameni „” se aleg ? „”se rotesc de la judet la municipiu si invers parca sunt singura solutie .Nu mai sunt oameni capabili in urbea noastra ??? au plecat chiar toti in LUME ?????????????????????? Si cand vad ca vin iar liberalii prin judet PNL Orban sa-si faca loc imi vine sa urlu de durere.

Leave a Comment