De mână cu primăvara

Martie, luna în care, cu o floare chiar se face primăvară. Anotimp de început…  şi cât e de frumos orice început! De viaţă, de zi, de iubire sau de vis, frumoase sunt începuturile, şi vesele, rumene parcă, în obraji. După lunile aprige, care ne-au golit şi buzunarele, gândurile, poate şi sufletele, aşteptând mugurii pe crengile copacilor sau colţul ierbii, a venit şi martie, vestitor de căldură, bucurie şi reuşită. Între atâtea deznădejdi, iluzii care se înalţă şi nu mai găsesc drumul împlinirii, planuri mici sau mari care nu ne ies nici din prima nici din a doua, martie este a treia şi “ultima încercare”, ce iese, de cele mai multe ori. Martie e ca un cuier imens, plin de boboci, în care ne agăţăm o mie de planuri, de visuri şi aşteptări. În prima lună a primăverii, chiar din ziua întâi, învăţăm din nou alfabetul generozităţii, al înţelegerii şi al altruismului. Recunoaştem meritele altora, care sunt vizibile, de fapt, pe tot parcursul anului, însa abia acum Soarele ni le arată mai evident. Primăvara iartă geşelile, şterge vorbele spuse la mânie, gesturile pe care le scăpăm, parcă, din mână, atunci când suntem incapabili să ne mai gestionăm pe noi înşine, şi cu atât mai puţin capabili să cântărim ceea ce trimitem către ceilalţi, vorbă sau faptă. E singura lună din cele douăsprezece care aduce încă o şansă, pentru fiecare dintre noi, copil, adult sau vârstnic, pentru că odată cu debutul ei, având totul sau nimic, ni se dăruiesc noi începuturi.

Dacă cei mici sunt curioşi să afle ce este de fapt, primăvara, ar fi bine să le spunem că ea nu este doar un timp din an, ci un crez, o linie de start şi un prilej unic ca fiecare, cu mic cu mare, să devină mai bun, mai profund şi mai atent la ceea ce se mişcă în jurul său. De la furnică, la om şi până la pasărea cerului. Dacă frigul şi viscolul iernii ne-a ţinut capetele plecate în pământ, primăvara ne apucă de bărbie şi ne ridică ochii către senin. Primăvara e pentru toţi. Şi pentru bogat, şi pentru sărac. Şi pentru cel sănătos, şi pentru cel în suferinţă, şi pentru iubit dar şi pentru cel rămas singur. Pentru toţi, e anotimpul cu chip de început, blând, dulceag şi cald.

Câte sunt de făcut… câte sunt de îndreptat, de iertat sau de înţeles şi de uitat! Câte sunt cele care aşteaptă mângâiere, atenţie, vorba bună, gestul iertării! Poate că cel mai bine sau mai folositor ar fi să începem cu noi înşine. Să ne preţuim mai mult spiritul şi trupul, să ne iubim mai mult, să ne apreciem chiar şi pentru defectele pe care le avem, şi care sunt cele care ne fac mai umani, până la urmă. Odată primeniţi, putem să spunem că suntem pregătiţi şi pentru cei de lângă noi. Îi iubim, desigur, dar trebuie să le-o arătăm mai des. Ştim zilele importante din viaţa lor- dar fiecare zi e “cea mai importantă”, pentru că a venit, pentru că este pe clipe.

Avem în gând să facem mai mult pentru ei, e timpul să coborâm gândul în faptă şi să facem, cu adevărat mai mult. Ştim bine când şi unde am greşit – e timpul să spunem am greşit, îmi pare rău, nu va mai fi aşa.

Şi dacă nu a fost bine, e vremea să nu mai fie aşa. Şi de la vorbă, să încercăm să trecem şi la faptă, pentru că fapta e cea care demonstrează că din greşelile atât de necesare uneori, ştim să învăţăm. Să nu uităm că primăvara ne ajută, de cele mai multe ori, să căpătăm curaj, încredere şi putere. Şi tare ar fi bine să folosim ceea ce avem, an de an de primit, cu fiecare 1 martie. Ai un plan? Începe-l acum. Ai un gând îndrăzneţ? Dă-i aripi. Închide beciul nereuşitelor şi deschide fereastra planurilor noi. Nu contează faptul că mulţi îţi spun că nu poţi, că nu e posibil, că nu sunt şanse. Tu ştii mai bine decât toţi că eşti bun, capabil, că poţi. Contează ce simţi tu, ce vrei tu, ce te face pe tine fericit, pentru simplul motiv că şi primăvara, ca şi viaţa, e si ea pe zile.

Zile pe care nu le trăieşte nimeni în locul tău, ca să-ţi poată spune ce e mai bine pentru tine! Dincolo de tot şi de toate, primăvara trebuie să fie mereu trăirea cu bucurie şi speranţă iar când simţi că îţi vine să cânţi, chiar dacă ai ghetele pline de noroi, atunci ştii că ea a sosit. Nu uita să înțelegi dacă vrei să fii înțeles, să asculți dacă vrei să fii ascultat, să nu judeci oamenii fără să cunoști situația lor sau prin ce trec. Și nu doar pentru binele altora cât mai ales pentru liniștea ta și pentru că mereu faptele noastre se întorc mereu acolo de unde au plecat. Să avem o primăvară frumoasă!

 

Alte articole

One Thought to “De mână cu primăvara”

  1. Me

    Super articol, parca îți dă aripi!! Te face sa tragi aer în piept și sa zâmbești frumos spre viata, spre culoare, spre bine, mult bine!! Ar trebui sa ne simțim bogați numai privind în natura.. Da, avem de toate.. Bogații și pace, încă! …Oare de ce nu vedem, de ce nu apreciem, de ce nu putem, de ce nu vrem..

Leave a Comment