Dacă doriţi să râgâiţi…

Televiziunile s-au întrecut, parcă mai aprig ca oricând, şi în noaptea de 2015 spre 2016, în cursa pentru trofeul „Cel mai răhăţit Program TV de Revelion” Pentru că am avut un revelion mai static, fără halimai şi zgomot în acest an, am mai tras cu ochiul pe la programele celor mai importante posturi de televiziune, nu pentru că n-aş fi ştiut ce se propagă, sub formă de “programe speciale”, ci mai mult din curiozitate, pentru a vedea care este, până la urmă, limita de jos a derizoriului, a ridicolului în materie de “Reveliuane” tv, cum zicea o îndrăgită manelistă pe unul din posturile tv pe care am poposit. Am constatat cu aceeaşi amărăciune care mă împresoară de vreo zece ani, faptul că televiziunile şi-au organizat ţiganiadele în noaptea dintre ani cu simţ de răspundere, iar invitaţii au fost pe măsura animatorilor şi realizatorilor cu care suntem de altfel, obişnuiţi din emisiunile de peste an. Că era plin ecranul de ţigani – asta nu mai e nicio noutate pentru nimeni şi nu asta este problema de fond.

Ştim bine că ţiganii, ăia autentici, fac filme, spectacole adevărate, sunt talentaţi şi plăcuţi, evident în anumite momente, cu singura condiţie ca romul care prestează să fie şi unul talentat, bun, şi cu har de la Dumnezeu. Poate vă amintiţi de filmul Şatra, o capodoperă cinematografică, de marii lăutari ca Fărămiţă Lambru, de vocile care au străbătut decadele, prin muncă şi talent, ale unor artişti precum Romica Puceanu, Gabi Luncă sau concertele geniului violinist Ion Voicu sau cele susţinute de marele Gheorghe Zamfir ori talentatul Damian Drăghici. De momentele vesele, în care hohoteam de râs alături de Jean Constantin, Ştefan Bănică –senior sau Nae Lăzărescu, nici nu mai vorbesc. Şi sunt doar câţiva dintre cei care de-a lungul vremii, făcând parte dintr-o etnie pe care mulţi o hulesc astăzi, mai mult sau mai puţin motivat, ne-au făcut nu doar revelioanele ci aproape toate zilele de la sfârşitul săptămânilor mai bogate, mai frumoase, mai pline de artă, umor şi muzică de calitate.

Ce mi-a fost dat să văd la revelionul care tocmai a trecut, atât cât am rezistat psihic, este ceva ce aproape nu poate sau nu merită, de fapt, a fi descris în cuvinte. O şatră generală, de-aia ieftină, soioasă, care mirosea urât, o porcărie de dimensiuni uriaşe, o adunătură de manelişti netalentaţi, umorişti de care nu a auzit nici naiba, cântăreţi afoni şi prezentatori care te umpleau de nervi încă din primele secunde ale aşa –zisei emisiuni. Faptul că ţigăneala, în sensul peiorativ al expresiei, a invadat aproape tot spectrul media şi tot mediul on line, începând cu facebook şi terminând cu tabloidele de mare audienţă, nu este nici acesta un element de noutate. Vedem bine ceea ce ni se oferă spre citit prin “marile” ziare, de ne apucă groaza. Ştiţi care este personajul cel mai dorit, adulat, căutat, ridicat în stratosferele facebookului, pe 2015? Dani Mocanu. Cum adică…, „cine dracu’ mai e şi ăsta”?! Nici eu nu ştiam dar mi-am făcut temele şi am aflat pentru dumneavoastră că sus-numitul este un mare manelist, într-o şi mai mare vogă, are un succes ceva de speriat iar toată suflarea (şi ce suflare, fraţilor!) care consumă genul muzical respectiv şi-n sculare şi-n culcare, a decretat personajul în cauză drept vedeta incontestabilă a anului de graţie 2015. Are cele mai multe pagini pe facebook, create de “fani”. Plângi cu vorbe, nu altceva!

Mai aflăm, răscolind masochist, rahatul, că că cel mai căutat nume de pe Google România, în anul trecut a fost Florin Salam. Nu am nimic cu Florin şi pot să spun că pe tarlaua lui muzicală, da, e lider. Însă cu tot efortul pe care îl depun, nu pot să înţeleg, sau dacă înţeleg nu pot să accept de ce pe acest loc onorabil nu se găseşte, totuşi, un alt nume. Altcineva, altceva. Nu a existat un post de televiziune care să nu se facă de tot hândelul în cea mai frumoasă noapte din an (sau mă rog, cea care se doreşte a fi cea mai veselă şi deosebită) prin programele de o mizerie greu de explicat, pe care le-au pregătit pentru cei care, deloc puţini, au rămas pe acasă sau au petrecut revelionul în families au pe la prieteni ori rude. Prezentatori de talk-show care ţopăiau psihedelic în platou alături de ţambalagii anonimi sau violonişti băuţi, prezentatoare îmbrăcate ca la bâlci, în rochiiile cele mai urâte şi chicioase, umorişti adunaţi de pe sub poduri, zgomot, tămbălău, hărmălaie de-aia ieftină, improvizată, aproape pretutindeni.

Cei care au fost mai norocoşi, au pus mâna pe câte un Fuego, de pe la opt seara, şi nu l-au mai lăsat să plece din platou până la 6 dimineaţa când până şi el, bietul , se săturase de vorbit despre el, deşi nimeni n-ar fi crezut asta vreodată. Ici-colo câte un nume mai sonor, o Irină Loghin rătăcită, injectată şi pe cale de consecinţă complet nemişcată, în câte un platou, sau o Corină Chiriac depăşită de timpuri, însă chiar şi aşa, alături de ele, câţiva artişti adevăraţi realmente rătăciţi în condiţii de total mister, în câte un studio. Atât. În rest, anonimi, netalentaţi, grobieni, beţivi, panarame cu câte o aţă peste fund şi atât… cam acestea au fost programele de Anul Nou ale televiziunilor. Spre dimineaţă, înainte să adorm, mi-am amintit cu câtă bucurie aşteptam revelioanele de la televizor, când eram copil sau adolescent. Şi cu câtă plăcere mă uitam, inclusiv la „Dacă doriţi să revedeţi” la capodoperele pe care marii noştri artişti, indiferent că erau lăutari, cântăreţi de operă sau muzică pop, umorişti, actori, circari, povestitori, ni le aduceau cu talent şi dăruire ca pe un adevărat dar, de Anul Nou şi în zilele de 1 şi 2 ianuarie.

Nu le mai înşir numele, nu le mai enumăr operele, nu le mai menţionez momentele prin care, revelioane peste revelioane, ne aduceau bucurie, satisfacţie, poftă de viaţă, şi ne îmbogăţeau inclusiv cultura, viaţa! Iar dacă totul se prăbuşeşte încet dar sigur, sub ochii noştri, nu, nici mass media nu scapă şi se arată, aşa cum ştie ea mai bine să o facă în anul 2016. Cu chiloţii la fel de murdari precum limbajul, cu obrazul la fel de gros precum nesimţirea, cu prostia la fel de zgomotoasă şi multă, precum masa de manelişti răguşiţi, de prost gust şi toate dobitoacele care au pus stăpânire, în mod oficial, inclusiv pe televizor!
Vai şi-amar.

Alte articole

One Thought to “Dacă doriţi să râgâiţi…”

  1. Ioan C.

    Dar vă mai uitați la televizor? Eu nu l-am mai deschis de vreo 7 ani. Există www. Oricum, peste nu mulți ani țiganii vor cînta manele islamice.

Leave a Comment