Catavencu: (cu tarie) Nu ma tem de intreruperi, venerabile domnule presedinte… (catra adunare si mai ales catra grup, cu tonul sigur.) Puteti, d-lor, sa intrerupeti, pentru ca eu am taria opiniunilor mele… (reintrand in tonul discursului si ingrasand mereu vorbele) si… si… finantiara. (Aplauze prelungite.)… Da, suntem ultra-progresisti, da, suntem liber-schimbisti… Or… condusi de aceste idei, am fundat aci in orasul nostru Aurora Economica Romana, sotietate enciclopedica-cooperativa, independenta de cea din Bucuresti… pentru ca noi suntem pentru descentralizare. Noi… eu… nu recunosc, nu voi sa recunosc epitropia bucurestenilor, capitalistilor, asupra noastra; caci in districtul nostru putem face si noi ce fac dansii in al lor…
Grupul: (aplauze) Bravo!
Catavencu: Sotietatea noastra are de scop sa incurajeze industria romana, pentru ca, dati-mi voie sa va spui, din punctul de vedere economic, stam rau…
Grupul: (aplauze) Bravo!
Catavencu: Industria romana e admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire. Sotietatea noastraa dar, noi, ce aclamam? Noi aclamam munca, travaliul, care nu se face de loc in tara noastra!
Grupul: Bravo! (aplauze entuziaste.)
(I.L. Caragiale, O scrisoare pierduta, Actul III, scena V),/i>
Am auzit de atatea ori in campania asta electorala pentru alegerile locale intrebarea