A(nul) din noi

Daniel Mureşan

E mai bine de un an de când am intrat în era Covid. Nu credeam că se va lungi atât de mult. Un an la care probabil se mai adaugă un an. Un an de letargie fizică, mintea gândindu-se la vrute și nevrute.
Nu știu dacă am învățat multe în acest an. Poate că am învățat să văd multă ură, să o resping. Am învățat să port mască, să respect reguli. Asta nu a fost foarte greu. Așa am vrut să fac bine celuilat și mie. Au fost și multe dezamăgiri. Am văzut oameni care urăsc din toți rărunchii lor medicii și oamenii de știință. Adică pe cei care de sute de ani fac o lume mai bună, mai sănătoasă. La început a fost emaptie, dar încet, încet s-a trecut la ură. Egoismul a escaladat, carantina a scos ce e mai rău din om. Lehamite, neîncredere. Las-o încolo de empatie și iubire, oameni suntem, ce naiba!
Vaccinul a fost dorit, așteptat, cerut, urât, înjurat, iar așteptat și iar urât. În funcție de… nimeni nu mai știe. Conspirații, prostie sau manipulare. Sau prea multă încredere. Sau toate la un loc. Școala a fost când dorită, când abandonată, când hulită. Cam aceeași rețetă.
Nu știu de ce am avea nevoie să mai schimbăm ceva în noi. De fapt, nici nu știu dacă vreau să știu. E prea multă ură și prea puține suflete deschise.
Da, știu, veți spune că sunt pesimist. Așa este, dar acum nu pot fi altfel. E multă dezamăgire, iar viitorul nu-l văd deloc limpede sau frumos.
După un an sunt mai bătrân cu un an, dar după cum a fost anul acesta, probabil cu mai mulți. Un an plin de sentimente contradictorii, plin de orgolii, de oameni agresivi. Pentru planetă a fost un an trist. Lumea aceasta care evolua necontenit, deodată s-a oprit. Și toți au bâjbâit, în scurt timp dându-și seama că totul se poate sfârși. Nu au știut ce trebuie făcut, cum mai putem trăi, cum vom exista de acum încolo. La început au dat de înțeles că totul e sub control, dar au realizat repede că suntem un colos cu picioare de lut.
Deci, ce e de făcut? Eu cred că iubirea e soluția. Iubirea înseamnă să vezi frumosul din cineva mai mult decât să vezi urâtul. Înseamnă să construiești ceva frumos și trainic. Poate că sunt un visător. Dar mă simt bine așa!

Alte articole

Leave a Comment