Alexandru Lapuşan
Zarurile au fost aruncate (Cezar,49 Î.H.). Cohortele politice, în principal ale celor două blocuri politice, au pornit ultima bătălie (din acest an!). De o parte USL-ul, cu materiale vizuale de propagandă elaborate pe un concept gândit cu mult timp în urmă, a inundat reţelele electorale şi panourile comerciale. Chiar dacă liderii s-au prins în prea multe controverse fără valoare politică, structurile lor (special ale PSD) au funcţionat şi de această dată aproape perfect. Fără a avea vreo problemă în accesul la resurse, USL-ul s-a impus pe toate palierele de comunicare. De cealaltă parte, şefii ARD implicaţi în disfuncţionalităţi organizatorice, cu evidente probleme în asigurarea finanţării, au apelat la consultanţi decoloraţi ca şi nuanţele materialelor electorale lansate. Conducerea colectivă, în care fiecare grăunte de usturoi îşi dă cu părerea, nu a dus niciodată la câştigarea unor confruntări. Fie ele sportive sau electorale. Chestiunea este perfect valabilă şi pentru ARD.Ringul principal pare a fi ocupat de armamentul greu intrupat în posturile de televiziune înrolate la vedere în favoarea unuia sau al celuilalt bloc politic. La acest capitol, USL-ul are un avantaj covârşitor. Candidaţii nu diferă calitativ. Fiecare grupare are traseişti, nulităţi politice cu averi fabuloase (curios dobândite), neveste sau ”nepoţi” de politicieni, puşcăriaşii şi/sau puşcăriabilii ei. Exemplul altor alegeri demonstrează că la noi furtul nu este un element de scădere dacă respectivul ”mai dă ceva” (din furăciuni). O altă categorie de candidaţi este cea a ”bunăciunilor”, fete frumoase (dar cam atât) care ne duc cu gândul la anumite practici politice de alergat prin hoteluri, peste canapele prin sedii de partid, etc. Această fauna acoperă personalităţile (existente în ambele tabere) şi le creează o problemă în confruntarea care numai pe idei politice nu este! // Liderii USL sunt mult mai vizibili în dezbaterea publică, datorită atât funcţiilor din executiv dar şi faptului că diviziunea muncii este destul de bine stabilită. Ministrul agriculturii (de ex.) a reuşit să dea impresia unui efort extraordinar prin nivelul plăţilor directe cuvenite agricultorilor pentru anul 2012. Având în vedere situaţia financiară a ţării, acesta chiar a fost un efort mare. Cu ocazia târgului agricol IndAgra, prin implicare directă, organizarea unor interesante prezentări/dezbateri privind politicile agricole de către MADR etc, ministrul agriculturii a ocupat, cu utilitate o bună parte a spaţiului public. Dacă mai ţinem seama că însămânţarea grâului s-a desfăşurat în condiţii mai bune decât în anul trecut, iar toamna, cu toate problemele generate de secetă şi criză, românul are câte ceva pe lângă casă, atmosfera din agricultură este departe de a fi ostilă guvernanţilor. Liderii ARD vin la confruntările publice obosiţi de prea desele dispute interne. Numărul şi calitatea celor scoşi în ring, ideile şi metodele utilizate, nu reuşesc să genereze o nuanţă atractivă pentru electorat. Lipsa unor specialişti în comunicare, de genul dep. Sever Voinescu, au lăsat un gol vizibil în tabăra ARD. Din păcate, temele publice nu se centrează pe ofertele electorale ale celor două blocuri politice. Prea multe banalităţi cotidiene, constituie pretextul unor discuţii politice ce nu urmăresc altceva decât trecerea timpului. Prin teritoriu, cei mai curajoşi candidaţi îmbracă generalităţile de la centru în măsuri concrete pentru rezolvarea problemelor oamenilor (creşterea pensiilor şi a salariilor, creşterea subvenţiilor pe toate liniile, gratuităţi pentru de toate de la medicamente la întabulări terenuri, etc). Că doar gura nu-i doare. Zarurile au fost aruncate şi s-au oprit înainte de ziua votului. Scorul este net în favoarea USL. Minuni nu se mai pot produce. Teoretic, ar putea fi făcute public: programul de guvernare, bugetul pe 2013, echipa de guvernare şi primul ministru. Că doar sorţii au decis!
Alea iacta est!
