25 (câteva constatări probabil inutile)

Daniel Săuca
La „revoluție” eram un copil/elev cu probleme; după 25 de ani sunt un adult cu probleme. Din înțelepciunea popoarelor: timpul trece, problemele rămân (mai mari ori mai mici; mai în glumă, mai în serios). Evident, acest tip de truisme dă socoteală și de așa-zisa imanență a destinului.
La „revoluție” stăteam la cozi pentru a cumpăra alimente (de minimă necesitate). 25 de ani după, mulți români au stat la coadă la votare. „Nu s-au dat” alegeri la toți românii dornici să-și exercite unul din drepturile pentru care, zice-se, „s-a murit la revoluție”. Poate. Dar nu pot să nu constat (mai în glumă, mai în serios) că, după 25 de ani, cenzura a fost înlocuită de autocenzură, partidul unic a lăsat loc unui alt partid unic (metamorfozat, sub diferite denumiri, după fiecare alegeri), alimentarele s-au transformat în tot felul de „…marketuri” iar foamea, lipsurile de dinainte de decembrie 1989 au luat astăzi forma unui consumerism feroce.
La „revoluție” stăteam la cozi pentru a cumpăra pâine, ulei, lapte. Astăzi stăm la coadă la „(mini/super/hiper) marketuri”, la moaște, la doctori, la mici (mai mult sau mai puțin electorali), la spovedanie, la reduceri, la bancomate… „Sfânta coadă românească” rămâne într-o discretă actualitate. Ca și toate cozile (de topor), posibile și imposibile.
La „revoluție” era mare lipsă, zice-se, de biserici. După 25 de ani, nu ai cum să nu constați marea de biserici, una mai frumoasă decât cealaltă. Nu ai cum să nu constați și extinderea cimitirelor, marea de cruci… Tot mai multe biserici (clădiri), cimitire tot mai extinse. Moartea rămâne una din cele mai profitabile afaceri. Firește, „serviciile funerare complete”.
Înainte de „revoluție” la televiziunea națională „se dădeau” zilnic câte două ore de program (și ăsta ideologizat). După 25 de ani, avem „di tăti”, televiziune prin cablu, internet, telefoane inteligente (de multe ori, mai inteligente decât posesorul), televizoare inteligente, facebook (și generația cu același nume), sateliți. Presa (mass-media) e (oficial) liberă. „Pe surse” situația nu e chiar așa: problemele economice sunt mai grave decât cele cauzate de ideologii.
Și atunci, ce s-a schimbat în România ultimilor 25 de ani? Vă invit să faceți și dvs. un exercițiu de luciditate. Răspunsurile s-ar putea să fie surprinzătoare. În afară de cele de genul „totul” sau „nimic”.