Pentru salariat, tichetele de masa sunt venituri neimpozabile. Pentru firma, tichetele de masa sunt cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit. La prima vedere, sistemul introdus acum mai bine de 10 ani in Romania pare o facilitate laudabila. In realitate, costurile tiparirii lor, distributiei si tranzactionarii acestora pe piata aduce comisioane uriase societatilor responsabile cu aceste activitati si paraziteaza economia romaneasca. Cu alte cuvinte, parte semnificativa din impozitele neplatite la buget se varsa indirect in unele conturi private.
– Emiterea tichetelor de masa se face doar de catre societatile autorizate de Ministerul Finantelor Publice. Conditiile de autorizare si control ale MFP sunt severe si restrictive.
– Societatile comerciale cumpara aceste tichete de la emitenti sau intermediari si le distribuie angajatilor (beneficiari finali). In acest moment se plateste un comision din valoarea tichetelor.
– Beneficiarii finali ai tichetelor de masa le pot utiliza in magazinele si restaurantele care accepta aceste forme de plata, achitand cu ele produsele alimentare cumparate.
– La randul lor, magazinele sau restaurantele deconteaza valoarea tichetelor de masa contra unui alt comision. Cu alte cuvinte, valoarea incasata de catre comerciant este mai mica decat valoarea platita de catre salariat.
Despre ce sume vorbim? De la aparitia acestui sistem al bonurilor de masa, pana in prezent, comisioanele incasate se ridica la frumusica suma de circa 570 milioane euro.
Cum putem rezolva problema fara a afecta interesele salariatilor, dar eliminand verigile parazitare? O varianta lipsita de echivoc ar fi deductibilitatea veniturilor salariale corespunzatoare destinate achizitiei de alimente pentru salariile intr-un cuantum de maximum X salarii minime pe economie. As prefera ca acest X sa fie mai mic sau egal cu 3, dar aici forta de negociere a sindicatelor va fi hotaratoare.
