1 martie – legenda mărţişorului

Numele de „mărţişor” provine de la „marţ” – denumire populară a lunii martie. Credinţa populară şi legendele despre venirea primăverii amintesc că în data de 1 martie, cei care poartă un mărţişor, micul obiect care simbolizează trezirea la viaţă, va fi sănătos, viguros, şi va avea noroc tot anul. Mărţişorul se poară până în momentul în care înfloresc trandafirii sau vişinii, iar atunci firul roşu al acestuia se pune pe o ramură de trandafir respectiv de vişin. În unele zone ale ţării, mărţişorul se poartă doar atât cât durează zilele Babelor, când se scoate şi se agaţă de crengile unui copac. Se spune că acesta va aduce belșug în casele oamenilor, iar dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă mărțișorul de pom, aceasta se va împlini. La început, mărţişorul a fost reprezentat de o monedă din aur sau argint, la care era ataşat un şnur realizat din două fire răsucite în combinaţie de alb şi roşu sau alb şi negru, combinaţii care semnificau lupta vieţii asupra morţii, a sănătăţii împotriva bolii. Tot legendele precizează că, la începuturi, mărţişorul se purta la gât sau la mână, la încheietură, apoi în piept, cum este specific zilelor de astăzi şi desigur, toţi cei care purtau mărţişor aveau credința că orice dorinţă le va fi îndeplinită. Denumirea lunii martie vine din latinescul „martius”, numele zeului Marte (Mars în latină), fiul lui Jupiter şi al Junonei, fiind una dintre cele trei divinităţi protectoare ale Romei (alături de Jupiter şi Quirinus).

“Babele”

Tot tradiţia spune că odată cu venirea primăverii, în 1 martie, nu se fac treburi gospodărești, pentru a nu o supăra pe Baba Dochia, care poate să trimită, astfel, timpul friguros. Prima zi de primăvară semnifică totodată şi intrarea în cele nouă zile ale Babelor. În general, femeile îşi aleg dinainte una din aceste zile şi cum va fi ziua aleasă, aşa le va fi şi norocul lor în acest an. Se mai spune că baba aleasă reprezintă carcaterul persoanei respective. Tot în prima zi de primăvara fetele, în special cele din mediul rural, se spală cu apă provenită din zăpada topită, pentru a avea tenul curat și frumos.

Legenda Babei Dochia

Prima zi a primăverii este ziua babei Dochia. Una dntre legendele Babei Dochia spune că aceasta era o bătrână care avea o fiică vitregă pe care nu o îndrăgea deloc. Într-o zi geroasă de iarnă, Dochia i-a dat fiicei o haină foarte murdară şi a trimis-o la râu să o spele până se va fi făcut albă; fata a mers cu haina la râu, însă cu cât spăla haina, aceasta se făcea tot mai neagră. Îngheţată de frig şi foarte supărată, tânara fată s-a pus pe plâns, moment în care, lângă ea, a apărut un tânăr – Mărţişor, care i-a oferit o floare şi a sfătuit-o să meargă acasă. Tânara l-a ascultat şi până a ajuns acasă haina neagră s-a făcut albă ca zăpada, exact aşa cum îi spusese Dochia. În momentul în care a ajuns acasă, batrâna Dochia a observat floarea fetei, primită de la Mărţişor, pe care o avea în păr şi a crezut că a venit primăvara, pornind imediat cu turma de oi pe munte. Cum urca muntele, vremea se făcea tot mai frumoasă, iar baba Dochia renunţa la câte un cojoc. Ajungând în vârf, se porni un vifor şi i se arătă Mărţişor, care îi spuse: „Vezi cât de rău este să stai în frig, tu, cea care ţi-ai obligat fiica să spele haine în râul îngheţat?”.Dochia a împietrit de necaz, împreună cu oile sale, stânca Dochia, botezată după această legendă, putând fi admirată astăzi pe muntele Ceahlău. Legendele Babei Dochia sunt însă multe și diferă de la o regiune românească la alta.

 

Alte articole

Leave a Comment