Popas duhovnicesc: Un om numit de Dumnezeu “nebun” (Luca 12,16-21)

E foarte adevărat faptul că, nu toți oamenii gândesc la fel, nu toți avem aceleaşi valori sau priorități în viață, fiecare are libertatea de a-şi privi şi de a-şi contura viitorul aşa după cum voieşte. Unii îşi doresc foarte mult de la viață, alții foarte puțin iar alții nimic, de obicei ne organizăm viața şi ne proiectăm planurile de viitor în funcție de felul nostru de a fi şi de modul în care ştim să percepem realitatea în care trăim. Toată această ,,filosofie” de viață este determinată de nişte factori (familia, şcoala, grupul de prieteni, biserica etc.) care au stat la baza formării noastre ca oameni şi care ne-au influiențat în tot acest timp.
Subiectul evangheliei de față, scoate în relief într-o formă cât se poate de evidentă percepția exclusiv materialistă asupra vieții. Personajul principal este un om bogat, un om de afaceri de succes cu rezultate remarcabile, iar în aceste condiții îşi plănuieşte şi îşi doreşte o extindere a afacerii sale. E un caz ca multe altele care se întâlneşte destul de des într-o societate capitalistă, e în firescul lucrurilor ca să te dezvolți atunci când toate îți merg bine. De obicei aceşti oameni de succes sunt apreciați, sunt catalogați de societate drept modele de urmat, dar în toată această euforie a reuşitei, când omul îşi pierde reperele morale şi nu-şi mai pune problema zilei de mâine ci are încredere totală în averea sa, apare reacția lui Dumnezeu care-l numeşte nebun.
Auzim adesea că se spune: Trebuie să fii puțin nebun ca să reuşeşti asemenea performanță! Adică să nu ții cont de riscurile sau greutățile pe care le impune atingerea acelui obiectiv. În muzică şi în dans se foloseşte de asemenea aprecierea: Îmi place nebunia ta! Nebunia în Sf. Scriptură însă, nu are deloc o conotație dulceagă. Aşa cum demența produce un dezechilibru mintal, nemaiexistând o corectă apreciere a lucrurilor, a evenimentelor sau a persoanelor, la fel nebunia spirituală înseamnă invalidarea prezenței lui Dumnezeu. Ați trăi viața fără perspectiva existenței Lui şi a crede că vii de nicăieri şi te îndrepți prin moarte spre nicăieri este cea mai mare nebunie. Din perspectiva biblică numai un om nebun poate afirma că Dumnezeu nu există(Psalm 13,1) şi că tot ceea ce se vede în jur este de fapt rodul întâmplării. Petre Țuțea spunea în stilul său caracteristic despre aceşti oameni că s-au născut, dar s-au născut degeaba. Aşadar nu bogăția este o problemă, nici succesul şi nici realizările, ceea ce contează sunt principiile după care ne conducem propria viață. Bogăția este un miraj pentru orice om, este un magnet care te atrage, important însă este ca atunci când o ai să nu-ți pierzi principiile – ,,Bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de ea”(Psalm 62,10).
De regulă oamenii organizați îşi fac planuri de viitor, e un lucru firesc acesta şi chiar recomandat, dar trebuie să ştim că planurile noastre scot la iveală ceea ce avem înlăuntrul nostru. Ceea ce faci sau ți-ai propus să faci, arată câtă înțelepciune sau nebunie este în tine. De aceea ar fi bine să menționăm faptul că atunci când ne facem planuri de viitor, ar fi bine să nu ne uităm sau să nu ne călcăm principiile. Un om înțelept ține cont întotdeauna în planurile sale de câteva lucruri elementare. Ține cont de suflet (s-ar putea uneori să aibă de pierdut, dar pierderile sunt minime şi de moment), ține cont de semeni(marile realizări şi marile bucurii le trăieşti împreună cu cei din jurul tău), ține cont de sfârşitul său(toți suntem supuşi morții şi judecății), dar mai ales ține cont de prezența lui Dumnezeu. E dureros să constatăm faptul că Dumnezeu ne are pe fiecare dintre noi în planul Său şi ne dă maximă importanță iar noi nu.
În ultima vreme s-a discutat foarte aprins pe tema neobligativității religiei în şcoli, mai ales ținând cont de faptul că cel mai înalt for legislativ din țara noastră s-a pronunțat favorabil în acest sens. Copiii nu mai sunt obligați să facă religie, dacă doresc acest lucru trebuie completată o cerere prin care părinții solicită aceasta. Fără să fiu părtinitor şi fără să încerc să înclin balanța într-o parte sau în alta, mă întreb: Încotro vrem să mergem fără spiritualitate şi fără valori? Ce repere pot avea copiii sau ce principii? De ce şcoala să refuze să răspundă la întrebarea: de unde venim şi încotro mergem? E adevărat că educația religios-morală a copiilor şi a tinerilor nu se face doar la ora de religie, ci începe mult mai de timpuriu, în familie şi în biserică, dar şcoala trebuie să consolideze ceea ce s-a început. Dacă ar fi să lăsăm la latitudinea copiilor obligativitatea de a merge la şcoală, câți ar mai fi cei interesați de aceasta? Sunt întrebări la care ar trebui să răspundem înainte de a lua o decizie în acest sens şi să nu uităm că, de câțiva ani buni, ne zbatem sub tirania minorităților, care îşi trâmbițează „drepturile” şi încearcă să le impună majorității. Dar dacă privim mai atent, religia este o înlănțuire a celorlalte discipline. De ce să renunțăm la o verigă din lanțul educației? Este oare mai de folos educația sexuală decât educația creştină? Să nu uităm că viitorul copiilor noştri, e viitorul acestei țări şi că după cum spunea profesorul Simion Mehedinți: „un popor valorează atât cât şi-a însuşit din Evanghelie.”
Pr. Augustin Câmpean

5 Thoughts to “Popas duhovnicesc: Un om numit de Dumnezeu “nebun” (Luca 12,16-21)”

  1. Prof.I.Leitan

    Felicitari parinte Campian pentru acest material.Da, omul pote ajunge nebun. Ne intrebam ne nastem nebuni sau devenim nebuni?

    1. pr. A.C.

      Spiritual, nu ne nastem nebuni, priviti varsta copilariei si vedeti bucurie, inocenta, comuniune, joc, empatie etc. acestea le pierde omul care devine egoist si egolatru.

  2. „un popor valorează atât cât şi-a însuşit din Evanghelie.”

    Viitorul Romaniei nu se faureste la ora de religie! Ci prin citirea si trairea Evangheliei! Societatea romana de azi, este produsul / efectul religiei care se preda prin scoli si prin biserici! Se preda la greu religie, deloc Evanghelia! Copiii cunosc traditii, dar nu Scriptura! Politicienii isi asuma esecul prin demisie! Preotii, asa-zisii preoti cand isi asuma esecul? Cineva tot pleaca! Daca nu voi, atunci enoriasii! Asa ca nu va mirati si nu dati vina pe tirania minoritatilor!

  3. Anonim

    intru toutul de acord cu ideile prezentate in acest articol.cei mai multi -suntem ceea ce ni se intampla- (ca raspuns al primului comentariu) intr-o societate salbatica am devenit salbatici, foarte putini sunt cei care au repere deasupra lucrurilor materiale. Omul in situatii critice se releva asa cum este el, egoist, fricos, las, inconsecvent, duplicitar. e imensa satisfactia cand alegi drumul corect, moral, dar anevoios si in momentele grele trebuie sa traiesti cu gandul ca ai fi putut alege calea mult mai usoara, dar nu ar fi fost cinstit fata de altii, pe care nici macar nu ii cunosti. Am ales un astfel de drum, pt cei mai multi nu conteaza astfel de lucruri, pt mine conteaza enorm, si imi e suficient. e al naibii de important modul in care facem lucrurile.

    1. Anonim

      vorbiti mult si nu spuneti nimic! Doar unul dintre efectele nebuniei!

Leave a Comment