O anchetă despre viața literară și condiția scriitorului în România de azi

Motto: „Literatura română nu poate arăta mai bine, nici mai rău decât lumea în ansamblul ei și nici decât lumea românească” (Vasile Igna, poet, critic literar, eseist)

Revista „România literară” și-a făcut deja o tradiție din a organiza periodic anchete pe diverse teme de literatură. Cea mai recentă este publicată în numărul dublu 33-34 din 6 august 2021 al publicației. Realizată de scriitorul Cristian Pătrășconiu, aceasta are o temă de mare interes și actualitate: „Dacă ar depinde de dumneavoastră , ce anume ați schimba, astfel încât viața literară, condiția scriitorului român, literatura română în general să arate mai bine?”. Au fost invitați la această cercetare jurnalistică 28 de scriitori, critici și istorici literari, editori, jurnaliști. Motivul opțiunii pentru subiectul enunțat mai sus, îl aflăm dintr-un puzzle lămuritor intitulat „Ce-ar fi de schimbat?”, semnat de Gabriel Chifu, poet și prozator, director executiv al revistei. Acesta nu crede că e „cu putință să îndreptăm lucrurile astfel încât literatura și scriitorul ei să iasă din spațiul îngust de insignifianță în care au ajuns și să joace, iarăși, un loc central în lumea românească.” Pentru a-și întări sau diminua neîncrederea, el crede că ar fi potrivit să cunoască și părerea „colegilor de scris”.
Aceștia au dat curs invitației și au răspun întrebării-temă în mod punctual și generos . Întrebarea pusă fiind una de tip deschis și punctul lor de vedere l-au exprimat în răspunsuri cu rest.
Vă oferim, în rezumat, opiniile lor. Le grupăm în capitole, fiecare având un titlu.

I. Viziunea respondenților despre viața literară din România contemporană

„Nu cred că, în actualul context, s-ar mai putea face ceva pentru îmbunătățirea vieții literare…” (Răzvan Voncu, critic literar); „Viața literară este plină de conflicte. Între generații, între grupuri de ideologii diferite…” (Marcel Vișa, poet); „Lumea literară nu poate fi schimbată. Aici sunt năravuri vechi a căror ameliorare e, de fapt, imposibilă” (Dan Stanca, scriitor); „Prea multe edituri și reviste intermediază mediocritățile” (Vasile Igna, poet, critic literar); „Viața literară, la noi,… nu diferă de celelalte <<vieți>>- socială, politică etc. În privința vieții literare de la noi, situația e, puțin spus, îngrijorătoare…” (Ioan Moldovan, poet, eseist); „Piața românească de carte este dominată de producții submediocre, facile, adresate unui public needucat” (Adrian Lesenciuc, prozator, critic literar)

II. Condiția scriitorului român în lumea de azi

„Condiția scriitorului român, în momentul de față, este rezultatul unei evoluții nefericite a societății” (Andrea H. Hedeș, poet, prozator, critic literar); „Condiția scriitorului român e precară. În România nu se poate trăi din scris…” (Varujan Vosganian, scriitor); „Din nefericire, scriitorul român contemporan nu mai există pentru societate…Cea mai mare parte din societate consideră că un scriitor important nu poate fi contemporan cu ea…Și asta din cauza faptului că spațiul public este dominat de nonvalori” (Andrei Novac, director al Centrului Cărții din Institutul Cultural Român); „Soarta scriitorului este, simplu spus, ingrată… Incultura românului de astăzi față de autorii contemporani este incredibilă și, practic, se mărește de la o zi pe alta” (Dan Stanca, scriitor).
Ca o concluzie la primele două capitole ale textului nostru, putem spune că argumentele aduse în citatele reproduse sunt tot atâtea dovezi care-l îndreptățesc pe Gabriel Chifu să fie pesimist în privința posibilei renașteri a literaturii noastre de azi. Totuși, scriitorii participanți la anchetă mai cred încă în șansa unei mutații valorice în viața literaturii noastre și o ameliorare a condiției scriitorului. Dovada? Ei propun, pentru principalele aspecte negative consemnate în secvențele citate, posibile soluții, unele dintre acestea le facem cunoscute în cele ce urmează.

III. Din soluțiile, modalitățile și ideile viabile și regeneratoare propuse de respondenții la anchetă

1. Îmbunătățirea statutului scriitorului
„O eventuală renaștere a statutului breslei în jurul unor prevederi clare, fără echivoc și parafraze inutile, ar putea contribui la limpezirea climatului…” (Vasile Igna, poet, eseist, critic literar)
2. Continuarea sprijinului scriitorilor de către Uniunea Scriitorilor
„Uniunea Scriitorilor să continue apărarea independenței scrisului și supraviețuirii scriitorilor este hotărâtoare și indispensabilă” (Vasile Igna)

3. Instaurarea unui climat literar benefic în viața literară
„Un climat benefic este acela unde dialogul are șanse să medieze între estetici divergente, stiluri opuse și generații diferite…” (Adrian Popescu, poet, prozator, eseist)

4. Creșterea rolului instituțiilor statului abilitate în promovarea literaturii contemporane
„Acestea să dezvolte programe eficiente și racordate la realitatea contemporană, astfel încât cei mai importanți scriitori să beneficieze de traduceri de cărți în străinătate…” (Andrei Novac)

5. Pentru o schimbare semnificativă, lucrul primordial sunt banii
„Ar trebui schimbate raporturile literaturii cu fondurile alocate acestora de stat prin administrațiile centrale și locale” (Horia Gârbea, poet,critic literar)

6. Stimularea/sprijinirea scriitorului începător
„O văd ca o investiție care, pe parcurs, ar face literatura română, în general, să arate mai bine” (Marcel Vișa, poet)

7. Creșterea rolului scriitorului în educarea pentru lectură a publicului
„… l-aș face pe scriitor mai prezent în spațiul public,ca ins care face lobby literaturii…El ar putea să contribuie decisiv la o pedagogie a gustului. Ar ajuta publicul nehotărât și mult tineret prin atragerea spre lectură și produs cultural prin prezența literaților în licee, facultăți, acolo unde tinerii sunt” (Laurențiu Ciprian Tudor, poet, eseist, jurnalist)

8. Introducerea în școli a noi discipline opționale
„opționalele de pragmatică a lecturii,mai degrabă educație a lecturii, așa cum există, de pildă, educație socială, antreprenorială etc…” (Savu Popa, poet)

9. Dotarea corespunzătoare a bibliotecilor școlare
„Aș umple bibliotecile școlare cu cărțile de care au nevoie elevii și profesorii” (Alexandra Florin Mănescu, critic literar)

10. Implicarea specialiștilor în conceperea și realizarea programelor școlare
„Cred că implicarea scriitorilor, a criticilor și istoricilor literari, a specialiștilor de renume este obligatorie în stabilirea planurilor-cadru, a programelor școlare, a programelor de examen” (Alexandra Florin Mănescu)

11. Creșterea rolului profesorului de limba și literatura română
„Fundamental mi se pare rolul profesorului de română. Ce-i învățăm, cum îi invățăm pe elevii noștri. Cum să citească…Fiindcă nu cred că vor fi manuale care să ajute să-i citim pe autorii de azi” (Cornel Ungureanu, scriitor, critic și istoric literar)

IV. Unde ne sunt cititorii?

În loc de concluzii, prezentăm câteva marginalii ale semnatarului acestui articol la ancheta din care v-am prezentat secvențe reprezentative.
O consider una reușită. De ce? Pentru că și-a atins scopul propus. A putut s-o facă întrucât au fost clar formulate cerințele ei, iar cei invitați la sondajul de opinie au fost bine aleși: toți sunt nume în domeniu, ei provin din multe zone ale țării, aparțin unor generații și orientări diverse, au preocupări în sfera aflată în dezbatere. Așadar, cunosc în detaliu viața literară din țara noastră. Sinceritatea lor dovedește curajul răspunderii, asumarea celor scrise, semn cert al competenței.
Aș fi dorit ca printre participanți să fi fost invitați și profesori de la catedră și chiar cititori. Din răspunsurile înregistrate, lipsește spiritul autocritic. M-aș fi așteptat să se spună și „vinovăția” pe care o au și ei pentru starea literaturii de azi. Un aspect deloc de eludat, poate chiar un punct de pornire într-o următoare anchetă. Sunt dânșii mulțumiți de felul în care au loc întâlnirile scriitorilor cu publicul? Eu nu. Ele nu sunt deloc eficiente. De ce? Pentru că nu-l fac pe cel din sală să se apropie mai mult de literatură. Scriitorii vin, citesc, răspund la câteva întrebări, de obicei același peste tot și, apoi, se retrag.
Întâlnirile sunt după același scenariu. Nu se explică nimic din specificul modului în care se scrie astăzi literatura română. Cititorii i-au pierdut pentru că cei mai mulți nu înțeleg acest nou fel de a scrie, dar nici nimeni nu le explică.
Nici criticii literari nu vin în întâmpinarea cititorilor, așa cum o făcea odinioară cronicarul literar Nicolae Manolescu. Nici ei nu-i ajută pe elevi să devină cititori a ceea ce se scrie azi. Dimpotrivă, unele cronici sunt scrise într-un stil mai criptic decît al textului la care se referă.
Atunci, pentru doar câteva din cele exprimate de mine aici, nu-i, oare, îndreptățită întrebarea-unde ne sunt cititorii?

prof. Octavian Guțu

4 Thoughts to “O anchetă despre viața literară și condiția scriitorului în România de azi”

  1. Conic

    Omul “harsit” la catedra nu se dezminte si nu-si pierde stilul dialectic de a pune problema. Intrebarea care ramane e :Cat de puternic a fost/este ecoul produs de ancheta? Sensibilizeaza oare sistemul si , maiales, pe cei pusi in frunte? Sa marsam, insa, intr-o nota optimista! Toti factorii implicati ( mai ales scriitorii) trebuie sa-si faca “ update”, mai ales azi , cand exista atatea variante/optiuni de media concurente. Toate pozitiile exprimate, foarte diverse, surprind realitati ce nu pot fi neglijate! Aici, cred, e o mare problema: ne plangem si doar semnalam o anume realitate sau ne- o facem aliata, o/ne-o adaptam? Se pare ca, din nou, atitudinea fata de scoala ar trebui reinventata. Asta pentru ca unul dintre scopurile scolii a fost si trebuie sa ramana, chiar daca nu se clameaza acst lucru, educarea tinerei generatii in ideea ca “ nu este alta mai frumoasa si mai de folos zabava decat cetitul cartilor” (Miron Costin) (atentie la semnificatia cuvantului “zabava”). Si, ca sa nu uit: pe vremea cand dl.Gutu era la catedra sublinia elevilor, parca obsesiv, ca fiecare carte e o lume si ca, prin citit si scris, isi pot imagina alte lumi. Ce e mai benefic decat sa-ti dezvolti imaginatia si s- faci si cunoscuta, eventual? Nu devine astfel lumea mai buna, mai interesanta?

    1. Anonim

      Conic, printre desele acorduri cu autorul, cred și sunt convinsă că ar fi mai provocatoare o discuție presărată cu „contradictoriu”.

      1. Anonim

        “Contradictoriile”sunt absolut necesare? Doar de dragul lor? Adica sa nu fiu/fim in “acord” cu niste “observatii” in care cred ? Cu ce nu sunteti de acord ( din articol)? Cu adevarurile spuse? Orice om de bun simt, apropiat cat de cat de literatura, le percepe. Si atunci?

  2. Anonima

    Intr-adevar, o promovare moderna a creatiilor literare si o critica literara adresata unui public mai larg, lipseste!

Dă-i un răspuns lui Anonim Anulează răspunsul