Ion Luca Caragiale s-a născut la 1 februarie 1852, în satul Haimanale, care îi poartă numele, fiind primul născut al lui Luca Ştefan Caragiale şi al Ecaterinei Chiriac Karaboas. Tatăl său, Luca (1812 – 1870), şi fraţii acestuia, Costache şi Iorgu, s-au născut la Constantinopol, fiind fiii lui Ştefan, un bucătar angajat la sfârşitul anului 1812 de Ioan Vodă Caragea în suita sa.
Atras de teatru, Luca s-a căsătorit în 1839 cu actriţa şi cântăreaţa Caloropoulos, de care s-a despărţit, fără a divorţa vreodată, întemeindu-şi o familie statornică cu braşoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Karaboas.
Primele studii le-a făcut în 1859 şi 1860 cu părintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploieşti, iar până în 1864 a urmat clasele primare II-V, la Şcoala Domnească din Ploieşti, unde l-a avut învăţător pe Bazil Drăgoşescu. Până în 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la Bucureşti. Caragiale a absolvit Gimnaziul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti, pe care l-a numit, în Grand Hôtel „Victoria Română”, oraşul său natal. Singurul institutor de care autorul Momentelor şi-a adus aminte cu recunoştinţă a fost ardeleanul Bazil Drăgoşescu, acela care în schiţa memorialistică “După 50 de ani” l-a primit în clasă pe voievodul Unirii.
Adolescentul Iancu a început să scrie poezii în taină, dar înainte de debutul literar a fost fascinat de performanţele teatrale ale unchiului său, Iorgu Caragiale, actor şi şef de trupă, fixată la Bucureşti sau ambulantă. În 1868 a obţinut de la tatăl său autorizaţia de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele acestuia, Costache, preda la clasa de declamaţie şi mimică. În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei şi s-a mutat cu familia la Bucureşti, luându-şi cu seriozitate în primire obligaţiile unui bun şef de familie. În acelaşi an a fost numit copist la Tribunalul Prahova.
În 1871, Caragiale a fost numit sufleor şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti, după propunerea lui Mihail Pascaly. L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la Familia, era sufleor şi copist în trupa lui Iorgu. Din 1873 până în 1875, Caragiale a colaborat la Ghimpele cu versuri şi proză, semnând cu iniţialele Car şi Policar (Şarla şi ciobanii, fabulă antidinastică).
La 7–8 ianuarie 1889 s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete: Ioana (n. 24 octombrie 1889) şi Agatha (n. 10 noiembrie 1890), care se sting de timpuriu din cauza tusei convulsive sau a difteriei (la 15 iunie respectiv 24 martie 1891). La 3 iulie 1893 i se naşte un fiu, Luca Ion. În 1889, anul morţii poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul “În Nirvana”. În 1890 a fost profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe, iar în 1892 şi-a exprimat intenţia de a se exila la Sibiu sau la Braşov. La 24 februarie 1903 a avut o încercare de a se muta la Cluj, însă în luna noiembrie şi-a stabilit domiciliul provizoriu la Berlin. La 14 martie 1905 s-a stabilit definitiv la Berlin.
În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuinţa sa de la Berlin, din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză. Rămăşiţele pământeşti sunt expuse în capela cimitirului protestant Erster Schöneberger Friedhof şi depuse, la 14 iunie, în cavoul familiei, în prezenţa lui Gherea, a lui Delavrancea şi a lui Vlahuţă. Cinci luni mai târziu, la 18 noiembrie, sicriul cu rămăşiţele sale pământeşti a fost adus la Bucureşti şi, la 22 noiembrie 1912, s-a făcut înmormântarea la cimitirul Şerban Vodă.
Anul 2012 are o importanţă deosebită pentru cultura românescă în general şi pentru teatrul românesc în particular, fiind desemnat Anul “Caragiale”, datorită dublei semnificaţii: 160 de la naşterea şi 100 de ani de la moartea marelui dramaturg român, de al cărui nume se leagă comedii româneşti ce nu şi-au pierdut din actualitate, nici măcar la peste un secol de la apariţia lor.
Număr de valori – 1
Coliţă nedantelată – 1
Dimensiune timbru – 33 x 48 mm
Dimensiune coliţă dantelată – 120 x 110 mm (dimensiune timbru 52 x 42 mm)
Dimensiune minicoală – 115 x 165 mm
Paginare – în coală de 32 de timbre, minicoală de 8 timbre + 1 vignetă, minicoală specială de 8 timbre cu o vignetă şi manşetă ilustrată tematic şi coliţă dantelată
Sistem de tipărire – offset, la 4 culori pe hârtie cromo-gumată Anglia
Tirajul total al emisiunii – 37.800 de timbre, 4.800 în coli de 32 de timbre, 16.800 în coli de 8 timbre + 1 vignetă (2.100 minicoli), 4.800 în minicoli speciale de 8 timbre cu o vignetă şi manşetă ilustrată tematic (600 minicoli) şi 11.400 coliţe dantelate
Machetator – Mihai Vămăşescu
FDC-uri – 925 plicuri, din care 325echipate cu timbrul emisiunii, numerotate şi obliterate cu ştampila “prima zi”
Carte maximă – 325 bucăţi
Număr de listă – 1928 serie, 1928a carton filatelic, 1928b album filatelic, 1929 coliţă dantelată
Daniel Mureşan
Felicitari pentru articol, d-le Muresan!