Cassiu Maniu, sălăjeanul care a făcut închisoare pentru că a scris despre nedreptăţile poporului român

Născut la Şimleu Silvaniei în 27 iulie 1867, dr. Cassiu Maniu a fost avocat în Cluj, profesor, publicist, om de înaltă pregătire culturală. Pentru publicaţiile sale, prin care a demonstrat nedreptăţile poporului românesc, a fost condamnat de două ori la câte un an închisoare de stat, pe care a îndeplinit-o la Vaţ. A ocupat catedra de “politică” şi a suplinit catedra de “Filosofia dreptului” la Univeristatea din Cluj.
A început cursurile școlii primare la Șimleu. A absolvit aici trei clase, iar a patra la Zalău, deoarece tatăl său a fost transferat, în anul 1876, la Tribunalul din Zalău.
Cassiu a urmat cursurile gimnaziale la Gherla, fiind sub grija bunicului său Demetriu Coroianu canonic şi rector seminarial. Din cei 687 de elevi s-a clasat pe primul loc și a obținut „coroana orașului și premiul regal”, distincții care se dădeau la vremea respectivă pentru premianți. Începe cursurile liceale la Cluj, la Liceul catolic, iar după un an se va transfera la Colegiul reformat din Zalău. Aici va sta doar un an, absolvind ultimele două clase liceale la Năsăud, în anul 1885.
Cassiu Maniu era un autodidact: a învățat singur, mai multe limbi străine: franceza și italiana, iar mai târziu, ca student a învățat limba germană. De asemenea, la limba latină era primul din clasă. În penultima clasă de liceu ajunge succesorul lui George Coșbuc în funcția de președinte al societății literare din Năsăud. În ultima clasă secundară câștigă și un important premiu, cu lucrarea intitulată „Între trup și suflet”.
A urmat cursurile Facultății de Drept din Viena și Cluj, unde a fost promovat doctor în drept, pe data de 19 martie 1892. În anul 1897 obţine cenzura de avocat la Budapesta.
Chiar în anul în care absolvea cursurile facultății fruntașii politici români definitivau Memorandumul, care a fost dus, apoi de o delegație de 300 de persoane împăratului, la Viena. Printre membrii delegației românești îl regăsim și pe proaspătul absolvent Cassiu Maniu.

I-a reprezentat gratuit pe toți gazetarii români

Din fericire, a scăpat de răzbunarea opresorilor, care, sigur, au regretat mai târziu că nu l-au închis în cadrul procesului politic al memorandiștilor.
Cassiu Maniu s-a implicat activ și în viața culturală sălăjeană, ajungând secretar al despărțământului Astrei din Șimleu. Astfel, pe data de 1 august 1892, îl găsim în documentele vremii ca participant la adunarea anuală a despărțământului, care a avut loc în Bobota. Cassiu Maniu, a participat la adunarea de la Bobota alături de tatăl său, Ioan Maniu. Cassiu Maniu era secretarul despărțământului Astrei Şimleu, apoi a făcut parte din comisia pentru înscrierea de noi membrii și încasarea taxelor anuale alături de Teodor Pop şi Ștefan Cucu. Îl găsim deasemenea printre noii membri ordinari înscrişi.
Intrând în avocatură, începând cu anul 1897, Cassiu Maniu a devenit, după cum sublinia Alexandru Aciu, o altă mare personalitate sălăjeană, „unul dintre cei mai bine pregătiți și mai talentați advocați din Ardeal”, ceea ce a făcut ca în nenumărate rânduri să fie solicitat ca apărător sau consultant în marile și grelele procese care se desbăteau în fața instanțelor superioare de la Viena și Budapesta. Dar, din avocatură nu a câștigat prea mult, deoarece i-a reprezentat gratuit pe toți gazetarii români, în fața înscenărilor stăpânirii austro-ungare.

Face de două ori închisoare pentru că scrie despre nedreptăţile aduse românilor

De asemenea, a pledat în toate delictele de trădare și ultraj în care erau implicați românii, scăpându-i pe mulți de la închisoare. Printre cei apărați de Cassiu Maniu s-a numărat și Ștefan Pop, redactor responsabil la ziarul „Libertatea”.
Cassiu Maniu își dă seama de importanța presei, ca mijloc de propagandă și apărare a românismului și începe să publice articole polemice. Cunoștea 5-6 limbi europene, înafară de română, maghiară și germană. În prag de pensionare, învăţa singur, limba poloneză, pentru a dialoga cu un diplomat polonez care se găsea la Cluj.
A scris în publicaţiile vremii. Unele dintre lucrări au fost tipărite la Şimleu, cum ar fi: Consideraţii asupra importanţei politicei naţionale şi altele. Colaborează, la „Tribuna”, „Românul” (Arad), „Revista culturală” (Blaj), „Lupta” (Budapesta), „Răvașul” (Cluj), „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), „Revista culturii” (Craiova).
În urma articolului intitulat „O ideie injustă, nelegitimă și nejuridică: Ideia de stat unitar național maghiar” şi publicat în anul 1903, în „Tribuna”, Cassiu Maniu, a fost arestat, judecat și condamnat la un an închisoare și 100 coroane amendă. A fost suspendat şi din barou pe o perioadă de doi ani. În perioada 1 aprilie 1903-1 mai 1904, a fost închis la închisoarea din Vaţ.
Cassiu Maniu a corespondat şi cu scriitorul francez Björnsterne Björnson căruia îi relata suferinţa românilor din Transilvania precum şi drepturile românilor asupra teritoriului cuprins între Tisa şi Nistru. Björnsterne Björnson a prezentat aceste scrisori regelui Angliei, Eduard al VII-lea, acesta rămânând profund impresionat şi afirmând că: “este câștigat pentru cauza Românilor ardeleni”. Din cauza acestor scrisori este arestat a doua oară, primeşte ca pedeapsă un an de închisoare în perioada 1 decembrie 1909 – 1 ianuarie 1911 şi o amendă de 100 de coroane şi doi ani suspendare din barou. Aici era vizitat de către fratele mai mic Iuliu, care era deputat la Budapesta. Casiu Maniu a cerut graţiere cu ocazia jubileului de 60 de ani a Majestăţii sale, dar nefiind recomandat din partea guvernului, a fost silit să stea şi mai departe în temniţa de stat din Vaţ.
„Natura juridică a chestiunii române din Transilvania” (Sibiu – 1904); „Ce pretind naționalitățile, dela primul ministru Coloman Szell?” (Șimleul Silvaniei – 1905); „Principiile filozofiei politice” (Cluj – 1906); „Recenziunea operei lui Oskar Jaszi, despre formarea statelor naționale” (Arad – 1907); „Cultura creștină” (Blaj – 1911); “Idealul Naţional” (Cluj 1928) sunt câteva broşuri semnate de Cassiu Maniu.
La Universitatea din Cluj a fost preocupat de teoria politicii şi filosofia dreptului şi poate fi considerat unul din precursorii științelor politice româneşti: “subliniind un set de principii de conducere bazate pe subordonarea elementului politic, în raport cu societatea globală”.

„Pe ceilalți profesori îi respectam, îi admiram – pe el îl iubeam. Toți. Din tot sufletul. Cu toată sinceritatea.“

La 1 decembrie a fost desemnat alături de fratele Iuliu şi sora Cornelia, delegat din partea circumscripţiei Şimleu la Alba Iulia fiind ales în Marele Sfat Naţional constituit atunci.
La 1 octombrie 1919 îl găsim ca titular la Catedra de Politică, din cadrul Universității „Regele Ferdinand” din Cluj. Suplinește, din anul 1920 și catedra de Filozofia Dreptului.
Corneliu Coposu, fost student, îi dedica în coloanele ziarului „România Nouă” din Cluj, câteva rânduri, în momentul când distinsul profesor universitar împlinea venerabila vârstă de 70 de ani și era pensionat datorită vârstei: „Deodată cu sbârnăitul soneriei s-a urcat atunci la catedră, în ritmul pașilor mărunți, un bărbat scund, încărunțit, aproape moșneag, cu ochii albaștri-azurii, rupți din adâncimile cerului de toamnă. Și a cuprins cu o privire senină, – din care radia dragoste fără margini, de părinte, – sala de cursuri Nr. 1. S-a făcut, deodată tăcere și profesorul Cassiu Maniu a pornit cu mințile noastre la drum; ne-a purtat atenția, încopciată de vocea blândă, aproape rugătoare, dar majestoasă și hotărâtă în acelaș timp, prin cotiturile pitorești ale lecției inaugurale. Ochii lui blajini luceau, împăinjeniți de vraja unei lumi străine de pătrunderea noastră, în care trăia, împrejmuit de filozofi și de teoriile lor. Nici o oară n-a lipsit dintre noi. Nici o minută n-a întârziat. Căci și-a înțeles, decât toți mai bine, chemarea.Parcă-l aud, și acum, cum intona unduios, pătruns de adevărul lor, perceptele din care și-a țesut cursurile, cu-atâta drag ascultate: „Cognoviscis veritatem, et veritas liberavit vos”.
Dela început s-a născut, între el și noi, o prietenie, încurajată de figura lui luminoasă de dascăl, de gesturile lui ce etalau o duioasă stângăcie, de privirea lui deschisă și generoasă.
Cassiu Maniu ne-a fost un îndrumător bun și înțelept. Pe ceilalți profesori îi respectam, îi admiram – pe el îl iubeam. Toți. Din tot sufletul. Cu toată sinceritatea. Și astăzi ni-e la fel de drag. Tuturor”.
Nici Cassiu Maniu nu este înmormântat la Bădăcin

Cassiu Maniu a fost decorat cu următoarele distincții onorifice: ordinul „Steaua României” în grad de comandor, pe care a primit-o, alături de colegul său, profesor la medicină, Iuliu Hațieganu, în anul universitar 1929-1930; ordinul „Ferdinand I”, în grad de ofițer, primit pe data de 1 aprilie 1931, iar prin ordinul I.D.R. no. 4.102 din 17 decembrie 1930, i s-a conferit medalia „Răsplata Muncii pentru învățământ” clasa I, pentru serviciile aduse învățământului superior timp de 10 ani. Fire caritativă, educat să-şi ajute semenii, s-a implicat în sprijinirea copiilor săraci de la o şcoală din Cluj.
A fost căsătorit cu Bertha cu care a avut două fiice Clara absolventă a Facultăţii de Filosofie din Cluj şi Domniţa absolventă a Facultăţii de Medicină din Cluj.
S-a stins din viață în anul 1943 la Sibiu, după ce i-a fost dat să vadă prăbușit idealul pentru care luptase împreună cu întreaga sa familie până la 1918, în urma Dictatului de la Viena din august 1940. Este înmormântat în cimitirul din Sibiu. Împrejurările (războiul apoi confiscarea averii lui Iuliu Maniu, inclusiv a locului de la Bădăcin) au împiedicat familia să-l ducă la Bădăcin, în Dealul Ţarinii, alături de familia sa.

Mai este nevoie de 10.000 de lei pentru consolidarea fundaţiei casei familiei Maniu

Pentru că Bădăcinul a cunoscut nu doar un Om, ci mulţi Oameni, pentru că acolo, casa care i-a strâns sub acoperişul ei încă se împotrivişte cu ultimele puteri distrugerii şi uitării, am demarat un proiect ca să salvăm o filă de istorie naţională. Ca să legăm şi noi, generaţia curentă, lucruri bune de cele înfăptuite de cei de dinaintea noastră. Astfel,
mâini din Sălaj, mâini din întreaga Românie, mâini din Irlanda sau şi mai de departe, de peste oceanul imens, din SUA au strâns peste 30.000 de lei până acum, iar dacă mai adunăm circa 10.000 de lei, ne putem apuca de consolidarea fundaţiei. Bani sau materiale, un sprijin cât de mic înseamnă un sac de ciment ori o lopată de nisip ca să punem o cărămidă pentru salvarea istoriei naţionale. Pentru că ea aşteaptă la Bădăcin, deşi timpul nu mai răbdare…

Doritorii pot să sprijine acest proiect, donând în conturile:

Lei: RO22 RZBR 0000 0600 0208 5400
Euro: RO18 RZBR 0000 0600 0289 9205
Dolari: RO11 RZBR 0000 0600 1092 7730
Cont PayPal: salvaticasamaniu@yahoo.com
deschise la Raiffeisen Bank, Agenţia Şimleu-Silvaniei, judeţul Sălaj

Material realizat de echipa de campanie “Salvaţi Casa Memorială “Iuliu Maniu”, campanie sprijinită de cotidianul Magazin Sălăjean

Alte articole

Leave a Comment