Categorie: Editorial

Daniel Săuca Motto: „Mie îmi place maneaua/ Şi dansul, dansul din buric/ Cât despre rock/ Bă fratili meu/ Nu-nţeleg nimic” (Timpuri Noi) Isteriile politice nu mă mai pasionează. Episodul cu „pensiile militarilor”, de pildă, m-a determinat, din nou, să butonez telecomanda înspre zone tv mai respirabile gen „Animal Planet” (iată că din acest punct de vedere sunt solidar cu dl. Băsescu). Între miile de ştiri, aşa – zise din show – biz, una (publicată într-un „ziar de calitate”) m-a făcut să ridic mâinile în aer: uite, dom’le, cum nu ne-am…

Silvia Bodea Sălăjan Motto: ”Una dintre cele mai grave boli pe lumea asta este să nu însemni nimic pentru numeni” (Maica Tereza) Țăranul era foarte afectuos față de animalele din gospodăria sa, pe care le trata cu un fel de duioșie și umanitate cum rar întâlnești și între oameni. O parte din farfuria lor de mâncare o dădeau câinelui, pisicii sau puilor de animale. Pentru animalele adulte, hrana era depozitată în condiții bune, să nu mucegăiască, să nu umble șoarecii peste ea, pentru că animalul simte și nu o mănâncă,…

Daniel Săuca Nu numai în perspectiva demografică a profesorului universitar Vasile Ghețău, viitorul țării e sumbru. Poate în acest sfârșit de săptămână veți citi articolul dsale publicat recent pe contributors.ro, preluat și de hotnews.ro. Aici, redau scurte fragmente: „Dacă privim la perspectivele populației rezidente din sursele cele mai autorizate (Eurostat, Divizia de Populație ONU, Institutul Național de Statistică, Centrul de Demografie al Academiei Române) imaginea viitorului populației țării este sumbră, tristă. Totul este extrem de complicat prin acumulări negative de durată și pare fără ieșire prin depopulare galopantă în plină…

Ana Berar Moartea oricărui om mă vatămă pe mine, fiindcă mă aflu cuprins în omenire. Și, de aceea, niciodată să nu întrebi ”Pentru cine bat clopotele?” Ele bat pentru tine – Ernest Hemingway Privesc împietrită și cu stomacul strâns fotografiile cu sutele de afgani înghesuiți în cala avionului C-17. 640 de suflete. Bărbați, femei și copii. Majoritatea bărbați. Am mărit fotografia și le-am privit fețele. Nu știu pe ce criteriu au fost aleși, nici nu are vreo importanță… ei sunt norocoșii care au reușit să plece. Cu hainele de pe…

Daniel Săuca Nu pot să nu (mai) scriu despre campania electorală din PNL. Urmăresc, de voie, de nevoie, viața politică românească de mulți ani. Chiar dacă sună patetic, mă interesează viața partidelor pentru că viitorul țării mele depinde și de ce fac sau nu fac liderii politici ai patriei, mai mari sau mai mici. Altfel, îmi aduc aminte de parcă a fost ieri de alegerile dintr-un partid care azi nu mai există decât printr-o ștampilă, partid aflat în perioada 1996-2000 la putere și care a reușit „performanța”, din cauza luptelor…

Daniel Mureşan De-a lungul vremii, am cunoscut numeroase personaje, politice sau nu, ce vremelnic au fost şefi. Mulţi dintre ei nişte neica-nimeni experţi doar în linguşeli sau la fofilat prin ungherele vieţii. Indivizi urbanizaţi forţat, produşi de o oligarhie falsă, fără niciun merit. Pe oportunist îl recunoşti mai întâi prin ţinută. Orice ai pune pe el, tot de la second pare că e. Mai apoi, îţi dai seama cu cine ai de-a face după felul cum urlă. El doar aşa se poate impune. Ca să dea bine la prostime, musai…

Daniel Săuca Mai vorbește cineva despre legea presei? Destul de probabil, nici în viitorul îndepărtat subiectul nici măcar nu va fi dezbătut public. Au câștigat adepții „autoreglementării” și partidele care nu doresc să reglementeze acest „sector” al societății. Așa, de culoare, în plină perioadă de concedii: „Problema presei azi este că toţi actorii implicaţi – jurnalişti, patroni, clienţi de publicitate – au cam uitat care le e locul şi rolul (…) Dacă ne dorim mecanici buni, profesori buni, zugravi buni, medici buni, de ce vrem să avem ziarişti proşti?”, spune…

Daniel Săuca Pierderea memoriei colective a fost o problemă, destul de probabil, de la facerea lumii știute. Periodic, de mii de ani, se încearcă „rezolvarea” problemei, ba prin istorie și istorii orale, ba prin tot felul de scrieri, înregistrări ce mai nou au luat chipul internetului și televiziunii. Și, totuși, oricâte documente despre istoria, memoria noastră comună sau a altora s-ar produce, tot uităm. Ori nu ne mai pasă, nu ne interesează memoria colectivă, istoria unei țări, a unei comunități sau a unei familii. Destul de probabil, aceasta este explicația…