Mama lui Ştefan cel Bugetar
Pe o stradă îngustă, într-un bloc recent
Unde bate vântul şi-i pe jos curent,
Tânăra nevastă plânge şi suspină,
Că-i oprită apa… şi nu e lumină.
Şi că la serviciu, soţul ei iubit
A plecat la 6 şi… n-a mai venit.
Orologiul sună noaptea jumătate
Jos în bloc, la poartă, oare cine bate?
-Eu sunt, mamă soacră, sunt făcut covrig.
Vin de la serviciu şi sunt mort de frig!
Tânăra nevastă fuge să-i deschidă
Însă, din balcon, mama soacră-i strigă:
-Ora e târzie, eşti un derbedeu.
Unde ţi-e chenzina? Nu-ţi sunt soacră eu!
-Nu sunt eu de vină, soarta fuse crudă,
Am muncit ca boul, pe 50%…
Am venit acasă să mă încălzesc
Şi să fac o baie, să mă odihnesc.
-Ai venit degeaba, îi răspunse soacra,
Fiindcă nu-i lumină şi-i oprită apa!
Du-te la serviciu şi de-o fi să mori
Vine sindicatul cu-n buchet de flori…
