Am avut bucuria să ajung şi anul acesta, la ţară, la bunica. Înainte şi după Crăciun. E singură, se gospodăreşte cum poate, are o pensie infimă, din care ’’se descurcă’’. Cel puţin aşa zice ea! Mereu îi dă Teodorei, fiicei mele, câţiva bănuţi, cât poate. Îl plăteşte colinda, pluguşorul şi ţine mereu cont de multe şi nu uită: de ziua ‘’fetii’’, de începerea şcolii, de începerea vacanţei şi de multe altele. ‘’Atenţiile’’ ei am încercat să le compensez cu diverse bunuri necesare în mica-i gospodărie: un bax de ulei, un…
Mai mult...Când puţin înseamnă aproape totul
