Boala care îi lasă pe legumicultori fără cartofi

Mana cartofului este o boală care poate produce pagube însemnate în culturile de cartofi și se poate transmite și în depozite, acolo unde poate compromite întreaga recoltă. Este una dintre cele mai grave boli care afectează cartoful. Originară din America de Sud, aceasta a produs de-a lungul timpului epidemii grave (de exemplu, în 1843 a fost înregistrată o epidemie pe teritorii întinse în America, iar doi ani mai târziu au apărut epidemii și în Canada, Belgia, Olanda, Franța și Anglia). Mana cartofului este produsă de ciuperca Phytophthora infestans.

Miceliul acestei ciuperci e neseptat și cu cât tuberculii sunt mai aproape de suprafața solului, cu atât sunt mai expuși infecției. Miceliul este sistemul de filamente subțiri și ramificate care alcătuiește aparatul vegetativ al majorității ciupercilor. De la un an la altul această infecție se transmite prin miceliul din acești turberculi, care au fost deja infectați și mai rar prin miceliul prezent în resturile vegetale. Mana cartofului apare din mai multe cauze: atunci când vremea e foarte ploioasă, când cultivatorii nu se ocupă corespunzător de rotația culturilor, când tuberculii care sunt folosiți ca sămânță nu au fost atent selecționați și sunt infectați, dar și atunci când cultura de cartofi nu e tratată cu fungicide eficiente, cu moduri complexe de acțiune.

Moduri de transmitere și pagube

Pagubele produse de această boală pot fi foarte mari, în funcție de momentul producerii atacului, de condițiile de mediu și de sensibilitatea diverselor soiuri de cartofi. În acest fel, tuberculii care au fost infectați sunt predispuși la putrezire și când sunt depozitați pot fi distruși cu ușurință de alte microorganisme. În țara noastră mana cartofului este cea mai răspândită boala a acestei culturi și produce cele mai mari pagube în regiunile de deal și munte, mai ales în anii în care verile sunt foarte ploioase și răcoroase. Dacă sunt luate măsuri la timp în prevenirea bolii, pagubele pot fi nesemnificative, însă dacă boala e descoperită prea târziu și lăsată netratată, producția de cartofi poate fi compromisă în totalitate. Transmiterea bolii se face prin intermediul tuberculilor mănați sau prin resturi de plante infectate. Acești tuberculi care rămân în pământ pot fi o sursă de infecție numai în cazul monoculturii, însă dacă e făcută o rotație la cel puțin trei ani și dacă există un asolament potrivit, atunci această sursă de infecție este controlabilă. Din acești tuberculi bolnavi apar lăstari brunificați, iar pe frunzulițele acestora, care prezintă foliole pătate, încep să apară spori. Aceasta e infecția primară generalizată. Sporii pot să ajungă la suprafața solului si apoi pot produce infecții noi. Acestea sunt infecțiile secundare. De menționat că primele infecții vor putea fi observate la aproximativ 35 de zile din momentul plantării sau chiar mai repede, în cazul în care vremea e ploioasă. Sporii ciupercii se răspândesc cu aproximativ 10 kilometri pe zi, ceea ce înseamnă că în zonele cu precipitații abundente această boală poate produce lejer distrugerea chiar și a 100 de hectare, atunci când există un focar de infecție. Infecția de primăvară se manifestă întâi pe frunzele cartofului și pe tulpini, după care trece pe tuberculi cu ajutorul conidiilor (spori care ajută ciuperca să se înmulțească), care sunt spălate de pe frunze și tulpini de ploaie și astfel ajung în sol. Odată ajunse în sol, acestea germinează iar infecția se extinde. Tuberculii se pot infecta și în perioada recoltării dacă ajung să intre în contact cu vrejurile atacate deja sau cu solul în care se găsesc conidiile. Tuberculii se pot infecta foarte ușor și în depozit. Infecția lor e favorizată de prezența posibilelor răni și se produce atunci când tuberculii sănătoși intră în contact cu cei infectați/bolnavi.

 Cum recunoaștem planta bolnavă

 Mana cartofului se manifestă atât pe organele aeriene ale plantei, cât și pe tuberculi. E bine să știi cum să recunoști aceste simptome pentru a putea lua măsurile de combatere cele mai potrivite, cât mai repede. Pe frunze simptomele apar înainte de perioada înfloririi și pot fi observate până toamna târziu. Apar pete cu formă circulară, în nuanțe de galben închis, care în timp se transformă într-un fel de arsuri brune cu un inel galben. De asemenea, pe fața inferioară a frunzei va apărea un puf foarte fin și de culoare albicioasă, compus din miceliul ciupercii. Cu cât vremea e mai ploioasă/umedă, cu atât ciuperca se va extinde mai rapid, iar întreaga suprafață a frunzei va căpăta nuanțe de brun. Simptomele se pot vedea cu ochiul liber și pe tulpini. Astfel, pe pețiolul frunzelor și pe pedunculi apar niște pete cu formă alungită, în nuanțe de brun negricios, a căror mărime variază. De menționat este faptul că dacă aceste pete cuprind tulpina cartofului de jur împrejurul acesteia, atunci ele se usucă în totalitate, împreună cu frunzele. În cazul tuberculilor se observă zone de culoare brun-cenușiu, care au țesuturile ușor scufundate. Pe suprafața acestor zone brune vei observa, în timp, că apare și înaintează spre centrul lor o colorație de un cenușiu mai difuz. De asemenea, cartofii atacați care sunt ținuți în spații umede se vor acoperi cu un puf care e alcătuit din miceliul ciupercii care a declanșat infecția.

 

 

 

Alte articole

Leave a Comment