Agricultura ecologică şi produsele BIO – între adevăr și capcană

Asociația Pro Consumatori (APC), organizație de utilitate publică cu o activitate neîntreruptă de peste 31 de ani în domeniul apărării drepturilor și intereselor consumatorilor, a lansat la sfârșitul lunii trecute Campania naţională de informare şi educare a consumatorilor „Atenție la etichetă!”, cu scopul de a atrage atenţia cu privire la importanţa înţelegerii informaţiilor menţionate de producătorii de produse alimentare pe etichetele acestora. Experţii APC au făcut, recent, o analiză a produselor alimentare ecologice, invalidând parțial “mitul” că aceste produse nu conțin aditivi. Din păcate, în unele alimente ecologice s-a identificat un număr mare de E-uri, lucru nepermis dacă avem de-a face cu un produs exclusive BIO. APC a prezentat o parte din alimentele ecologice în compoziţia cărora au identificat aditivi alimentari. Și unele dulciuri ne pot impinge către capcana BIO. Specialiștii APC au analizat și un sortiment de parizer denumit Bio, care conține nu mai puțin de patru chimicale, fiind  fabricat din carne de porc (67 la sută), carne de vită (9 la sută), apă, slănină, dextroză (un tip de zahăr) și un amestec de condimente, neprecizate. În anul 1998 statul român le-a făcut loc societăţilor comerciale din afara ţării prin abrogarea STAS-urilor din industria alimentară. De exemplu, rețeta de parizer care a fost obligatorie până în anul 1998 conținea: carne de vită calitatea I-a (70 la sută), slănină (30 la sută), boia de ardei, piper, nucșoară și usturoi. Parizerul fabricat după acea rețetă era un produs proaspăt și avea termen de valabilitate  de doar trei zile. Parizerul cu patru E-uri e considerat produs BIO şi are termen de valabilitate 14 zile! Crenvurştii vienezi cu carne de porc (65 la sută) şi vită (16 la sută) conţin apă, slănină, sare, amestec de condimente, dextroză şi patru E-uri (citraţi de sodiu, acid ascorbic, ascorbat de sodiu şi nitrit de sodiu). Consumatorii sunt informați și cu privire la laptele ecologic standardizat, omogenizat şi pasteurizat la temperatură înaltă: vitaminele şi enzimele sunt distruse la temperaturi înalte de 70-90 de grade Celsius, spun specialiștii APC. Consumatorii nu ştiu să facă diferenţa între un lapte standardizat, fie el şi ecologic, care are un procent fix de grăsime şi care provine de la mai multe ferme, mulsori diferite, chiar şi zile diferite și este supus unor procese tehnologice (standardizare, omogenizare, pasteurizare la temperaturi înalte etc.) care distrug structura alimentului, şi cel nestandardizat, aşa cum îl dă vaca, la care procentul de grăsime variază între 3,5 la sută şi 4,2 la sută în funcţie de o serie de factori, cum ar fi temperatura aerului, tipul şi calitatea furajelor etc. “Nu uitaţi, vaca nu este un robot care să ne ofere zilnic lapte cu acelaşi procent de grăsime, 3,5 la sută sau 3,8 la sută!” spun reprezentanții APC. Și în cazul vinurilor au fost descoperite neconformități. Vinul ecologic trebuie să fie fabricat din struguri ecologici și drojdie. În plus, în cazul acestei băuturi, este interzisă utilizarea acidului sorbic și desulfurarea; nivelul sulfiților din vinul ecologic trebuie să fie inferior echivalentului lor convențional (în funcție de conținutul de zahăr rezidual)”, atrag atenția reprezentanții APC. Acestea sunt doar câteva produse care, sub diferite branduri, sunt comercializate ca fiind BIO, însă nu respectă în întregime cerințele pentru a fi vândute sub această certificare.

 Ce înseamnă “Agricultura ecologică”?

„Agricultură ecologică”, ,,agricultură organică” sau ,,agricultură biologică”, reprezintă acelaşi sistem de agricultură practicat după reguli stricte. Orice încălcare a uneia sau mai multor reguli duce la invalidarea produsului, prin urmare nu mai avem de-a face cu ceva “Bio”, de vreme ce condițiile care ar fi trebuit să-i dea acest caracter nu au fost respectate. Prin producţia agroalimentară ecologică se urmăreşte obţinerea unor sisteme agricole durabile, menite să asigure protejarea resurselor naturale şi sănătatea consumatorilor. Producţia agroalimentară ecologică se desfăşoară cu respectarea următoarelor cerinţe: respectarea principiilor producţiei ecologice; neutilizarea de fertilizatori şi amelioratori sintetici ai solului, de pesticide, de aditivi alimentari, de substanţe ajutătoare pentru pregătirea furajelor, de produse pentru curăţarea şi dezinfectarea adăpostorilor pentru animale, şi de alte produse cu exceptia celor permise să fie folosite în agricultura ecologică; folosirea de seminţe sau material vegetativ săditor obţinut prin metode de producţie ecologică. Una din condiţiile esenţiale pentru dezvoltarea agriculturii ecologice o reprezintă promovarea conceptului de agricultură ecologică în vederea conştientizării consumatorilor de avantajele consumului de produse ecologice, astfel încât aceştia să ofere un preţ mai mare pentru produse curate a căror calitate este garantată de un sistem de inspecţie şi certificare. Legislaţia acoperă toate etapele producției, prelucrării și distribuției (de la producția primară la depozitare, prelucrare, transport, distribuție și furnizare către consumatorul final). Aceasta înseamnă că toate produsele ecologice din UE respectă norme stricte, de la fermă la consummator, așa cum se arată într-un amplu

Principiile de bază ale producţiei agroalimentare ecologice sunt: eliminarea oricărei tehnologii poluante; realizarea structurilor de producţie şi a asolamentelor, în cadrul cărora rolul principal îl deţin rasele, speciile şi soiurile cu înaltă adaptabilitate; susţinerea continuă şi ameliorarea fertilităţii naturale a solului; integrarea creşterii animalelor în sistemul de producţie a plantelor şi produselor din plante; utilizarea economică a resurselor energetice convenţionale şi înlocuirea acestora în mai mare măsură prin utilizarea raţională a produselor secundare refolosibile;aplicarea unor tehnologii atât pentru cultura plantelor, cât şi pentru creşterea animalelor, care să satisfacă cerinţele speciilor, soiurilor şi raselor. În urma controalelor efectuate de organismele de inspecţie şi certificare, operatorii care au respectat regulile de producţie vor primi certificatul de produs ecologic şi îşi vor putea eticheta produsele cu menţiunea ,,ecologic”.

În etapa de procesare a alimentelor se interzice, în general, folosirea aditivilor alimentari, a substanţelor complementare şi a substanţelor chimice de sinteză, pentru prepararea alimentelor ecologice, dar există şi derogări în cazul unor alimente. Pe eticheta aplicată unui produs ecologic sunt obligatorii următoarele menţiuni: referire la producţia ecologică, siglele, numele şi codul organismului de inspecţie şi certificare care a efectuat inspecţia şi a eliberat certificatul de produs ecologic. Sigla naţională ,,ae”, specifică produselor ecologice, alături de sigla comunitară (frunza verde cu 12 steluțe) sunt folosite pentru a completa etichetarea, în scopul identificării de către consumatori a produselor obţinute în conformitate cu metodele de producţie ecologică. Sigla ,,ae”, proprietate a M.A.D.R , garantează că produsul, astfel etichetat, provine din agricultura ecologică şi este certificat de un organism de inspecţie şi certificare aprobat. Dreptul de utilizare a siglei ,,ae” pe produsele, etichetele şi ambalajele produselor ecologice îl au producătorii, procesatorii şi importatorii înregistraţi la M.A.D.R. Consumatorii de produse care poartă sigla naţională ,,ae” şi logoul comunitar pot avea încredere că: cel puţin 95 la sută din ingredientele produsului au fost obţinute în conformitate cu metoda de producţie ecologică şi produsul respectă regulile de producţie ecologică. Prin urmare, producătorii din agricultura ecologică trebuie să adopte o serie de soluții pentru a menține fertilitatea solului și sănătatea animalelor și a plantelor, cum ar fi: rotirea culturilor; refacerea fertilităţii solului, cultivarea de plante fixatoare de azot și a altor culturi folosite ca  îngrășăminte verzi; utilizarea îngrășămintelor minerale pe bază de azot; reducerea impactului buruienilor și al dăunătorilor, alegerea unor soiuri și rase rezistente și aplicarea unor tehnici care sa încurajeze controlul natural al dăunătorilor; stimularea imunităţii naturale a animalelor; menținerea sănătăţii animalelor prin evitarea suprapopulării.

Reguli stricte pentru produsele ecologice

Specialiștii APC menționează în studiu faptul că, crescătorii de animale trebuie, de asemenea, să îndeplinească anumite condiții dacă doresc să își comercializeze produsele ca ecologice. Astfel, trebuie să respecte bunăstarea animalelor și să le hrănească în conformitate cu nevoile lor nutriționale. Animalele crescute neecologic nu pot fi aduse în aceeași fermă decât pentru reproducere, etapă care la rândul său trebuie să respecte anumite norme. Pentru a-și putea comercializa produsele ca “ecologice”, fermierii trebuie să-și hrănească animalele doar cu hrană ecologică. Hrana pentru animale trebuie să provină în principal de la ferma în care sunt ținute animalele sau de la ferme din aceeași regiune. Este strict interzisă clonarea animalelor și transferul de embrioni. Este interzisă utilizarea stimulatorilor de creștere și a aminoacizilor sintetici. Mamiferele neînțărcate trebuie hrănite cu lapte natural, de preferință matern, deci nu cu produse industriale, lapte praf etc. Trebuie utilizate metode naturale de reproducere, dar este totuși permisă și însămânțarea artificială. Se pot folosi materii prime neecologice de origine vegetală, animală sau minerală destinate hranei animalelor, aditivi pentru hrana animalelor, anumite produse utilizate în nutriția animalieră și auxiliari tehnologici numai dacă a fost autorizată utilizarea lor în producția ecologică. În privinţa cerinţelor referitoare la bunăstarea animalelor există o serie de reguli care trebuie respectate, cum ar fi: personalul de îngrijire trebuie să aibă cunoștințele de bază și aptitudinile necesare pentru a răspunde nevoilor de sănătate și bunăstare ale animalelor; trebuie acordată o atenție deosebită condițiilor de adăpostire, practicilor de creștere și densității efectivelor de animale; efectivele trebuie să fie limitate pentru a minimiza suprapășunatul, tasarea solului, eroziunea sau poluarea cauzată de animale sau de împrăștierea dejecțiilor lor; ori de câte ori este posibil, animalele ar trebui să aibă acces la zone în aer liber sau la pășuni; este interzisă priponirea sau izolarea animalelor, cu excepția unor anumite exemplare pentru o perioadă limitată de timp, doar pe motive de siguranță, bunăstare sau medicale; este interzisă utilizarea hormonilor sau a altor substanțe similare, cu excepția cazului în care se administrează ca tratament terapeutic veterinar pentru un anumit animal; dacă animalele sunt bolnave, medicamentele alopatice de uz veterinar, inclusiv antibioticele, pot fi utilizate atunci când este necesar și în condiții stricte. Acest lucru este permis numai atunci când nu este adecvată utilizarea produselor fitoterapeutice, a celor homeopatice și a altor produse; este permisă utilizarea de medicamente veterinare imunologice.

Pentru ca un aliment importat să fie comercializat ca produs ecologic, trebuie să respecte standarde echivalente cu cele pe care le respectă alimentele produse în UE. De aceea se aplică proceduri pe care toți importatorii trebuie să le urmeze atunci când doresc să comercializeze un aliment ca produs ecologic. Aceste proceduri depind de locul de origine a mărfurilor. Inspecția și certificarea majorității alimentelor ecologice este efectuată de către autoritățile naționale din țara de origine. Acest lucru se datorează faptului că UE a semnat cu aceste țări acorduri pentru importurile de produse ecologice, întrucât standardele și măsurile lor de control au fost evaluate ca fiind echivalente cu cele în vigoare în Uniunea Europeană.

Fără hormoni sau organisme modificate genetic!

Produsele agroalimentare ecologice îndeplinesc următoarele cerinţe: au fost obţinute prin metode de producţie ecologică; au făcut obiectul inspecţiei pe tot parcursul ciclului de producţie, preparare şi comercializare;au fost produse sau preparate de operatori de produse agroalimentare care au fost supuse controlului de către organismele de inspecţie şi certificare acreditate;sunt ambalate şi transportate la punctul de comercializare în ambalaje închise. Concluzii: A produce ecologic înseamnă a respecta anumite reguli de exploatare agricolă ecologică. Ele acoperă toate etapele producției ecologice și se bazează pe o serie de principii esențiale, printre care: interzicerea utilizării organismelor modificate genetic (OMG), a radiațiilor ionizante, a îngrășămintelor artificiale, a erbicidelor și a pesticidelor; de asemenea, este interzisă utilizarea hormonilor și este restricționată utilizarea antibioticelor în fermele de creştere a animalelor/păsărilor, care pot fi folosite numai pentru a asigura sănătatea animală, atunci când este necesar. Etichetarea produselor ecologice se face cu respectarea următoarelor reguli: numele şi adresa producătorului sau prelucrătorului;denumirea produsului, inclusiv metoda de producţie ecologică utilizată; numele şi marca organismului de inspecţie şi certificare;condiţiile de păstrare; termenul minim de valabilitate; interzicerea depozitării în acelaşi spaţiu a produselor ecologice alături de alte produse. Agricultura şi producţia agroalimentară ecologică vor putea contribui la relansarea agriculturii româneşti şi a celorlalte sectoare ale economiei, punând şi bazele unei dezvoltări durabile.

Comisia Europeană a alocat pentru următorii șapte ani 387 de miliarde de euro pentru conversia a 25 la sută din suprafața agricolă a Uniunii Europene din sistem convențional în sistem ecologic. Totodată, a recomandat fermierilor din UE să folosească mai puține pesticide și îngrășăminte pe terenurile destinate agriculturii convenționale. “Din păcate, sunt foarte puţini consumatorii care înţeleg informaţiile de pe eticheta unui produs alimentar, care cunosc semnificaţia unor certificări/inspecţii realizate de către terţi asupra produsului respectiv, care se uită cu atenţie la declaraţia nutriţională a produsului, la recomandările producătorului cu privire la temperatura de păstrare a alimentului, la timpul în care poate fi consumat după deschiderea ambalajului şi unde poate fi păstrat după desigilarea produsului, la recomandarea de consum/preparare a alimentului. Numai ţinând cont de toate informaţiile afişate pe etichetă putem să beneficiem de calitatea şi avantajele aduse prin consumul acelui aliment,” spune președintele APC, conf. univ. dr. Costel Stanciu. Foarte mulți consumatori nici nu citesc, de fapt, ceea ce este scris în detaliu pe eticheta unui produs.

 

Leave a Comment