Umblatul cu Crucea a devenit, in ultima vreme, pentru foarte multi romani, un fel de sperietoare. Pe vremuri, majoritatea crestinilor asteptau cu mare emotie, an de an, Boboteaza si intampinau cu multa evlavie fetele bisericesti care le treceau pragul casei cu busuiocul si apa sfintita. Copiii stateau la poarta si urmareau cand vine parintele, iar cand acesta ajungea la vecini, cei mici intrau in fuga si anuntau cu multa zarva si bucurie vine, vine popa! Pentru cei care erau vizitati de preoti in zilele premergatoare praznicului era mare cinste ca le-au fost sfintite locuintele, iar cel la care popa nu trecea pragul era ca stigmatizat de comunitate.
Primiti cu Crucea? a ajuns, insa, sa fie astazi o intrebare grea pentru majoritatea romanilor, pentru ca multi din cei care deschid usile caselor sunt impovarati de efectele crizei. Romanii, mai nou, nici nu mai deschid usa cand vine preotul pentru ca nu au bani. Clericii asteapta de la enoriasi sa achite, la inceput de an, o taxa pentru biserica, daca nu si sume pentru reparatii sau pictura interioara. Si cum destul de multi credinciosi trec doar pe langa lacasul de rugaciune in timpul anului, Boboteaza este momentul cand, mai mult ca sigur, acestia pot fi intalniti, acasa.
Saracia din ultima perioada, somajul sau diminuarea salariilor, si chiar momentul in sine, de dupa sarbatori, cand cheltuielile s-au ridicat la cota maxima, il pun pe roman in ipostaza de a cumpani daca-l primeste in casa, sau nu, pe popa cu crucea. Fiecare credincios este constient si nu contesta faptul ca bisericile au nevoie de bani si ca bugetul de stat prevede sume insuficiente pentru culte. Dar nu este vina omului de rand, care isi plateste toate darile la zi, ca tara n-are bani pentru lacasele de cult si salarii.
Oricata bunavointa are omul de rand sa-si achite si aceasta datorie, nevoile familiei sunt puse in prim-plan, cheltuielile pentru hrana si pentru utilitati fiind prioritare. Astfel ca biserica, sub aspectul financiar, trece pe plan secundar. Poate si pentru ca fetele bisericesti nu dau amenzi, nu impun si nu impusca pe cel care nu vrea sau nu poate sa plateasca.
Pacat este doar ca s-a ajuns ca la aceasta sarbatoare sa nu ne mai intereseze semnificatia spirituala. Nici pe unii, nici pe altii. Iar faptul ca in gandurile noastre au atat de mare greutate banii, nu face decat sa ne incredinteze ca, pe nesimtite, am intrat in Europa. Chibzuiti, calculati si materialisti, prieteni mai mult cu cele ale Martei, nu ale Mariei.