Consider ca trecerea la votul uninominal pur, intr-unul sau doua tururi de scrutin, ar fi solutia cea mai buna pentru Romania. Astfel, am elimina aberatiile din 2008, cand unii perdanti ai scrutinului uninominal au intrat in Parlament de pe locurile 2 sau 3, prin redistribuire, in defavoarea castigatorului ramas fara mandat. Este evident ca aceste lucruri nu mai trebuie sa se intample, fiind absolut ilogice.
Sunt convins de faptul ca uninominalul pur ar elimina nu doar posibilitatea ca votul din colegiu sa fie deturnat, ci si cel national. Liberalilor nu le va placea ceea ce va urma, insa adevarul este ca, fara redistribuire, dupa alegerile din 2008, intreaga configuratie a Legislativului ar fi fost alta. Ar fi existat un PSD majoritar si un PNL aproape inexistent. In timp ce PDL ar fi oscilat intre stanga si dreapta, dupa cum ar fi cotit-o Traian Basescu. Pana la urma, liberalii au fost marii beneficiari ai sistemului de vot introdus, nu intamplator, de Guvernul Tariceanu. Votul uninominal pur ar crea siguranta ca partidul care a castigat cel mai mare numar de voturi la nivel national va avea si cel mai mare numar de mandate. Ceea ce este absolut normal. Alte teorii sunt puerile.
In acest caz, partidele ar fi ceva mai preocupate de calitatea candidatilor. Odata cu disparitia completa a listei, ar trebui ca si criteriile de impartire a candidaturilor pe colegii sa se schimbe. Ales cu adevarat uninominal, parlamentarul va fi cu siguranta cu mult mai apropiat de electoratul sau si mai independent de conducerea centrala a partidului.
Din pacate insa, uninominalul pur nu reprezinta solutia la toate problemele politicii romanesti. Nu este si nici nu va fi un panaceu. Partea proasta a lucrurilor este ca, odata introdus un astfel de sistem de vot, exista posibilitatea sa ne lovim de efectul cresterii fortei parlamentarilor, care pot deveni in scurt timp baroni locali.
Pana la urma, cel mai indicat ar fi ca, in loc sa reformam sistemul politic din Romania, sa umblam putin la mentalitatea electoratului. Ea trebuie curatata, mai intai, in conditiile in care politicianul roman nu este altceva decat produsul nostru, al alegatorilor. Deocamdata, insa, realitatea ne arata ca, in Romania anului 2011, votul plebei nu valoreaza mai mult decat o punga cu produse alimentare ori o galeata de plastic. Trist, dar adevarat…