Din pacate, din cauza profesiei de roman democrat, prea multi insi din societatea romaneasca se leapada de verticalitate si imbraca delasatoarea haina a indiferentei. Nu mai au valori, nu mai au repere morale, bunul simt s-a dus pe apa sambetei si acestor indivizi nici ca le pasa, considerand ca aceasta este, domle, adevarata demnocratie, libertatea mult visata inainte de 89. In aceste conditii, starea de fapt a lucrurilor s-a schimbat si ea, imprumutand noi valori si valente. Comportamentul de zi cu zi al unei parti largi a societatii ajunge sa aiba limite noi, formate din inversunare, nervozitate, stres, violenta, mizerie si duritate. Scenele caracterizate de aceste cuvinte au trecut de spatiul intim si au impanzit spatiul public, ranind retina, psihicul si fizicul celor ramasi verticali.
Societatea romaneasca are tot mai multi oameni batuti pana si-au dat sufletul, tot mai multe femei violate, copii abuzati de parinti, medici injunghiati de pacienti, politisti altoiti si ei in plina strada, pacienti lasati sa dea ortul popii la usa spitalului, masini incendiate din razbunare. Avem „di tate”, cum spune cantecul, si mi-e jena de aceasta „bogatie”. As prefera sa ma lipsesc de toate aceste adevarate stiri de ora 5 si sa am in schimb siguranta de a sti in jurul meu oameni verticali, oameni care nu sar la bataie de indata ce au descoperit ca interlocutorul are o alta opinie decat ei, oameni care nu scot cutitul daca ii privesti in supermarket, oameni care nu te injura ca birjarii daca ii depasesti in trafic. Cu alte cuvinte, mi-a ajuns cu atatea golanisme!
Daca aveti impresia ca exagerez, va spun ca doar aveti impresia. Realitatea face ca in fiecare zi sa aflam despre astfel de situatii, incat am ajuns sa ma intreb care este cauza acestor bube? Sa fie stresul, ca doar toata lumea da vina pe el oricand si pentru orice? Sa fie lipsa de educatie solida, ca doar vedem ca acest comportament lipsit de normalitate apare inca din scoala, unde elevul cotonogeste atat colegi, cat si profesori, cand il apuca pandaliile? Sa fie lipsa educatiei din familie, ca doar suntem o societate doldora de copii ai caror parinti au plecat sa munceasca peste granita? Sau poate o fi vreo tara ereditara, fiindca toate cartile de istorie ne prezinta serii intregi de lupte si batalii in care poporul roman s-a implicat cu catel si purcel. Marturisesc ca inca nu am un raspuns definitiv. Deocamdata, intuiesc doar ca toate cele enumerate mai sus au creat in timp un tip de roman ale carui valori sunt datul din coate, injuratul ca la carte, upercut-ul aplicat exact unde trebuie, golania si nesimtirea crasa. Cu alte cuvinte, un ins a carui trista viata e ocupata doar cu propria poveste de zmeu al zmeilor.