Vazand ce se intampla, de prea mult timp in Romania, iti piere cheful de a face orice efort de gandire pentru gasirea vreunei variante teoretic datatoare de speranta, chiar daca numai pentru noi insine.
Sa ne tina moralul peste linia de plutire. Despre guvern, nu mai spunem nimic decat ca si-a trait traiul si si-a mancat malaiul. Cu cat mai repede poate fi inlocuit cu atat mai bine. Daca tot s-a intins pana acum, probabil se va incerca o supravietuire pana-n primavara, dupa Congresul PDL. Partidele parlamentare se poarta ca furnicile inainte de ploaie. Forfotesc in toate directiile, dar spre deosebire de furnici, mentin constant nuvelul randamentului la zero. PNL se distanteaza tot mai mult de PSD. Daca PDL ar continua sa-si piarda timpul jucandu-se cu Ponta de-a politica, eventualele alegeri anticipate i-ar prinde cu garda jos. La PNL cineva gandeste alte combinatii politice.
In orice perspectiva ulterioara, aceasta pozitie le ofera avantaje. UNPR-ul conteaza atat timp cat este nevoie de ei pentru sustinerea unui guvern. Temerea lui Diaconescu ca ar putea fi inlocuiti cu liberalii nu a fost aruncata pe piata intamplator. PSD-ul, dupa Congresul la care au aratat ceva mare si cam inert, orientat catre nicaieri, aduna puncte numai din pierderile celorlalti. Politicul isi consuma toata energia in propriile batalii, nesfarsite, intr-un sistem inchis, total izolat de problemele tarii. Probleme de care nu sunt interesati decat in perioada alegerilor. //
Zilele trecute am citit Geopolitical Journey 3-Romania, al institutului independent Stratfor. George Frideman face un tablou sintetic amplu al istoriei, prezentului si al perspectivelor Romaniei, in contextul celor mai previzibile evolutii ale economiei si intereselor geostrategice globale si zonale. Ne spune ca noi ca popor nu avem o istorie prea lunga, niciodata nu am avut idealuri marete care sa anime natia, ca acum suntem storsi de NATO si (mai ales) de UE si suntem tinuti la respect de rusi (pe teme diverse: Moldova, Ucraina, energie, etc). Avand in vedere previzibila evolutie a economiei germane (Angela Merkel a multumit poporului pentru efortul depus pentru depasirea crizei) care se detaseaza de celelalte economii (europene) si previzibila apropiere de rusi, evaluand efectele economice predictibile in ce ne priveste(vezi balata externa in relatia cu germania, total in detrimentul Romaniei), multi sorti de izbanda nu ne raman. Frideman spune ca este vorba de cultura. Cateva amintiri imi creeaza un gust amar. Stiu cat ne distram ca-n toate bancurile romanul era hotul, nu am inteles niciodata cata initiativa, vointa, virtute, onoare si mandrie poate avea cel care pleaca capul pentru ca sabia sa nu-l taie.
Nu mai vorbesc despre lene, nepasare, indolenta, definita prin intrebarea muiati sunt posmagii? din povestea lui Creanga. Daca mai avem in vedere ca din prima incercare niciodata nu vom gasi solutia cea mai buna (da-i Doamne romanului mintea cea de pe urma!) si ne rugam sa fim ocrotiti pentru ca suntem saraci plini de nevoi, putem avea un tablou in care noi (si nu strainii) ne-am caracterizat. Sunt acestea elemente adevarate? Sunt falsuri? Atunci cand exista conducatori intelepti, se gasesc metode si mecanisme care sa motiveze un popor pentru a avea o anumita conduita. Pentru asta mai trebuia insa si o motivate proprie clasei conducatoare care sa convearga catre interesele poporului, element ce a lipsit total dupa 1989. Dezordinea amplificata de coruptia ajunsa la stadiu de metastaza ne posteaza in situatia statelor cu cele mai mici sanse de iesire din criza. In toate tarile democrate cu traditie, personalitati politice care s-au afirmat prin actiuni cu influiente la nivelul planetei, dupa ce si-au consumat lumina, s-au retras in amintirea natiei lor.
Numai la noi de prea multi ani, avem aceiasi politicieni (sau papusimanipulate de acestia), aceiasi sindicalisti, aceiasi moguli. Aceiasi militieni si judecatori. Nu a existat un curent civic care sa poata genera atitudini populare. Toate aluziile si recomandarile directe ale unor mari personalitati (dinafara Romaniei) de adoptare a unor masuri pentru eradicarea coruptiei (de la varful piramidei statale spre baza) si cresterea functionalitatii institutiilor statului, s-au lovit de interesele politicienilor si mogulilor vremii, de zidul de auto-protectie format de sitemul ticalosit.
Ambasadorul Germaniei ne-a spus ca trebuie sa ne facem singuri curat in curte (daca vrem) ca doar nu vreti sa venim noi si sa va arestam hotii si coruptii vostri. Ambasadorul Norvegiei ne-a prezentat situatia din tara sa si abia atunci am inteles cat de mare este distanta pe care nu este sigur ca suntem in masura sa o parcurgem singuri: Au existat cateva cazuri de coruptie in (Norvegia) sectorul public. Cunosc doua cazuri dupa al Doilea Razboi Mondial. Nu cunosc niciun caz major de coruptie care sa implice politicieni, niciunul in care sa fie implicati judecatori sau politisti, in toata istoria moderna a Norvegiei. La noi, in toata istoria moderna a duhnit a Sorici, Marar, Camatari si Caiaci. Sistemul statal mafiot nu se modernizeaza si nu va deveni functional numai prin efort din interior. Ca doar nu se vor aresta si judeca hotii pe hoti! Mama lor la toti!