Sistemul de sanatate romanesc cunoaste o criza permanenta de ani buni, iar apogeul a survenit tocmai in perioada de criza financiara si politica. Pe langa acest aspect, calitatea serviciilor medicale este, daca nu la fel, atunci mai rau ca si in urma cu 20 de ani, in timp ce invenstitiile sunt pe punctul mort din lipsa de bani.
Nici nu merita sa facem o comparatie intre serviciile din sistemul de sanatate romanesc cu cele din alte state europene. Din nefericire, romanul nu-si cunoaste drepturile, poate din cauza ca in Romania accesul la informatie este ingradit, pe aceeasi linie cu educatia si gradul de informare. Ceea ce ar trebui sa stie romanii despre asigurarile de sanatate este ca fiecare salariat plateste lunar o contributie la Fondul National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate, pentru care trebuie sa primeasca servicii medicale gratuite, indiferent de situatie. In teorie suna cat se poate de corect, insa pusa in aplicare este ca un joc de puzzle cu prea putine piese.
Un studiu european efectuat in 2009 ii aduce Romaniei tributul de cea mai proasta evaluare a sistemului public de sanatate de pana acum, ajungand pe locul 32 din 33 de tari europene. In acelasi timp, speranta medie de viata este pe penultimul loc din Europa, iar rata mortalitatii si morbiditatii sunt cu mult peste nivelul celorlalte tari est europene. Incepand de la infrastructura medicala precara (investitii minime), la personal medical lipsa in majoritatea, daca nu in toate unitatile (salarii atractive si conditii de lucru si perfectionare in domeniu inafara tarii) si pana la numarul mic de contribuabili in raport cu numarul de beneficiari (ceea ce conduce la fonduri insuficiente pentru o prestatie medicala si o dezvoltare corespunzatoare a sistemului sanitar), sunt cateva dintre aspectele care coboara permanent sistemul de sanatate romanesc.
Din pacate, interventiile autoritatilor compentente sa restructureze sistemul medical sunt slabe, haotice si inconsistente, iar mai ales netrasparente. Lipsesc cu desavarsire banii platiti prin contributia fiecarui om cu salariu, sume care nu par a se indreapta spre sistemul medical. In prezent, orice consultatie la medicul de familie, fara programare, costa, ca si cum romanul isi poate stabili data la care sa se imbolnaveasca. In spitale, pe langa faptul ca pacientii sunt inghesuiti in saloane, trebuie sa vina cu bani de acasa pentru tratament.
Pacientul roman are aceleasi nevoi in asistenta medicala precum est europenii, cu atat mai mult cu cat factorul de stres pe timp de criza, amplificat de lipsa locurilor de munca si incertitudinea pastrarii actualului job, de conditiile de viata minime, de grija pierderii locuintei si a putinului adunat in ani de munca din cauza imposibilitatii platii unui credit etc. au darul sa ne slabeasca organismul in fata microbului din aceasta tara, ce a imbolnavit intreg sistemul sanitar.
In esenta, romanul are nevoie de o sanatate de fier pentru a putea face fata sistemului de sanatate. Pentru ca pana la urma, sanatatea este mai importanta decat toate. Din pacate, nu si in Romania, din cauza celor care n-au stiut sa intretina acest sistem, in plus, care au pus incet, dar sigur, de-alungul anilor, porti de fier in fata sanatatii omului de rand.