De aproximativ patru ani, Legea Lustratiei zace prin sertarele Camerei Deputatilor. Insa, de cateva zile, lucrurile par sa se schimbe in bine. Legea mai are nevoie doar de votul plenului Camerei Deputatilor, fiind destul de probabil ca acest moment istoric sa se si produca. Este din ce in ce mai clar ca actuala conjunctura politica poate permite adoptarea Legii Lustratiei. Insa, acest lucru atrage, automat, cateva intrebari. Prima ar fi daca nu cumva este deja prea tarziu? Iar daca este prea tarziu, nu este prea putin?
La prima intrebare, raspunsul este cat se poate de previzibil: este deja foarte tarziu. Nu-i asa ca 20 de ani pierduti suna ingrozitor? Decomunizarea a fost blocata doua decenii sub pretextul ca acum, nu e o momentul, iar dupa ce momentul cel mai potrivit s-a pierdut, formula tergiversarii devine: e tarziu, daca nu a fost facuta cand trebuia. Ei bine, se pare ca nu ar fi atat de tarziu pe cat isi doresc unii politicieni, in conditiile in care, dupa estimarile lui Victor Ponta, circa 70 la suta dintre consilierii PSD ar fi afectati de Legea Lustratiei! Iar daca ii adaugam si pe cei de la celelalte partide, am fi siderati sa aflam longevitatea incredibila a fostilor piloni ai Partidului Comunist in politica, administratie, justitie, etc.
In ceea ce priveste cea de a doua intrebare, si anume daca nu este prea putin, in sensul dilatarii sferei categoriilor care intra sub incidenta legii, lucrurile par sa se complice. Vorbind despre principiul echitabilitatii, sa ii cuprinzi in aceeasi formula pe toti cei care au fost membri de partid in vechiul regim, mi s-ar parea o masura extrem de dura, chiar nedreapta. Am vorbi, in acest caz, despre o o incrimare colectiva. Sa-i pui pe picior de egalitate pe adevaratii activisti ai PCR cu membrii care au ajuns obligati, ori conjunctural, in acest partid, consider ca ar fi un act neechitabil.
Criteriile de lustratie sunt, de asemenea, discutabile. In actuala formula a Legii, fostii nomenclaturisti si securisti nu pot fi consilieri intr-o comuna, dar pot ocupa in continuare functii in serviciile deconcentrate sau scaune in ministere. Cred ca, de altfel, aceasta este si dorinta multor politicieni aflati, azi, la putere. Cu toate acestea, insa, asa cum este ea (intarziata, incompleta si, pe alocuri, oarba), o Lege a Lustratiei ramane necesara pentru societatea romaneasca, si doar prin prisma faptului ca am purifica, atat cat se mai poate, varful politichiei romanesti.