Se cred invincibili, de neoprit si incomparabil superiori omului de rand, adica majoritatii concetatenilor. Inchisi in colivia lor aurita, pe patru roti, ii gasesti gonind cu peste 140 de kilometri/ora pe autostrazile tarii la fel ca pe drumurile de tara. Nimic nu ii poate ajunge, nimic nu ii poate opri pe regii sofatului, regi doar cu numele si cu viteza data de masinile de lux care, in opinia lor, ii ridica cu cateva etaje mai sus pe scara societatii. Nici macar aparatul radar nu ii prinde intotdeauna, intrucat aceste personaje au un portbagaj intreg de pile si pilute, la care apeleaza pentru a aluneca printre degetele politistilor precum aluneca fumul prin sita.
Si daca ne doare in cot de limuzinele afisate, ne scarbeste, in schimb, atitudinea jegoasa ce razbate de indata ce regii deschid geamul portierei. Intai sunt ei, apoi potopul. Intai au facut ei ochi, iar abia apoi a fost creata lumea. Intai conteaza cat sare acul vitezometrului lor si doar dupa aceea vietile celorlalti autori din trafic, fie ei pietoni sau conducatori auto. Atat de prinsi in grandomania de mucava, nu se gandesc nicio clipa ca pot face prapad in jur. Si tocmai de aceea si fac.
Din totalul accidentelor cuprinse in statistici, peste jumatate sunt cauzate de viteza excesiva la volan pe care au impins-o in draci stapanii masinilor tari, de fite. Se izbesc de stalpi, de parapeti, de arborii din decor, se lovesc unii de altii sau intra in alte masini ce au ghinionul sa se afle in preajma, iar rezultatul e de cele mai multe ori naprasnic: vieti destramate si curmate, suferinte lasate in urma in familii din intreaga tara.
Povestea devine si mai interesanta daca te uiti atent sa-i descoperi, sa-i identifici, sa vezi care de-a cui este. Si sunt baietasi de bani gata, a lu tata si a lu mama. Sunt unii sportivi carora li s-au urcat fumurile la cap si pe care bunacuviinta nu ii gaseste niciodata acasa. Sunt patroni de firme inselatoare, care nu stiu decat sa pozeze in ipostaze fierbinti, pe drumurile si autostrazile soarelui, ranjind suprem de la volanul masinii de 100.000 de parai.
De ce ne limitam la atat de putine categorii si segmente din care provin acesti habotnici ai vitezei? Pentru ca oamenii cu scaun la cap nu se arunca pe autostrada ca apucatii, turand motoarele si scotandu-si in evidenta caii putere precum isi umfla Popey muschii langa cutia goala de spanac. Oamenii decenti nu au nevoie sa isi arate forta prin gonirea monstrului pe asfalt si nici nu au nevoie de programe de reeducare, de care, insa, regii asfaltului ar trebui lipiti cu superglue.