La incheierea celui de-al doilea tur al prezidentialelor din 2004, candidatul PSD, Adrian Nastase, isi recunostea destul de greu infrangerea. Intristat si dezamagit de rezultat, fostul premier reitera atunci un adevar pe care il stia toata lumea: Din pacate, exista doua Romanii: una care cere ajutoare, cealalta vrea sanse, in timp ce ambele tabere par ireconciliabile. Realitatea ne arata ca nimic nu s-a schimbat in ultimii 5 ani.
Facand o scurta analiza asupra luptei pentru functia de presedinte din anul 2009, asupra promisiunilor absurde ale politicienilor si, mai ales, asupra scorului pe muchie de cutit, intr-adevar, am putea spune ca, in Romania, nu s-a schimbat nimic in ultimul cincinal. Din nou, mediul urban si Ardealul (cu exceptia unui singur judet, in speta Salajul) au votat cu Traian Basescu, in timp ce spatiul rural, Oltenia si Moldova l-au preferat pe Mircea Geoana. Mai mult, trebuie sa recunoastem ca ambii candidati nu sunt altceva decat doi profitori ai comunismului. Singura diferenta dintre ei este data de faptul ca unul recunoaste acest aspect dureros. Celalalt e mai diplomat. Sau doar mai mincinos decat primul.
Alegerile prezidentiale din 2009 au mai reliefat un adevar trist, si anume ca toti politicienii de astazi, indiferent de partidul din care fac parte, nu pot propune un proiect durabil romanilor. Basescu vorbeste despre reformarea statului, dar e inconjurat de o multitudine de nulitati care nu pot si, deseori, nu vor sa schimbe nimic. Geoana si partidul sau au promis eliminarea de sub jugul marinarului, insa romanii care au decis pana la urma soarta acestor alegeri au constientizat ca, in absenta lui Basescu, clasa politica romaneasca poate fi si mai compromisa. In acest context, ma intreb, totusi, de ce ar fi mai bun Vanghelie decat Udrea? Desigur, Klaus Johannis nu intra in aceasta ecuatie, dar ganditi-va cine i-ar fi fost ministri?
Constatam astfel ca, practic, dupa 20 de ani de la caderea oficiala a comunismului, Romania nu are inca un proiect care sa ne uneasca. In 1990, Ion Iliescu ii impartea pe romani in doua: huligani si deceptionati. Dupa 2004, Traian Basescu a divizat societatea romaneasca tot in doua tabere perfect egale, care isi arunca ocheade pline de ura. Ce e mai trist e ca nimeni nu va sti vreodata sa raspunda onorabil la aceasta intrebare: De ce am ajuns aici? Din pacate, in toti acesti ani, ne-am strans in jurul unor politicieni meschini, in loc sa punem umarul, sa ducem la bun sfarsit proiectele de care societatea romaneasca avea atata nevoie pentru a-si depasi conditia de vesnic perdanta in fata celorlalte natiuni. Una pesta alta, concluzia este una destul de trista: ca noi toti, de altfel, Romania ramane cu nadragii rupti in fund, cu sau fara Basescu la carma ei.