Nu incurajam odihna si pasivitatea, dar punem toti banii pe gandirea activa si proactiva, spun politicienii nostri. Sigur, se gandesc constant, 24 de ore din 24, cum sa se muste intre ei, ca o haita de caini hamesiti si loviti de dambla si turbare. De cum PSD-istii au facut un pas in spate, trecand in randurile opozitiei, portocalele lui Boc s-au repezit sa traga presul de sub picioarele directorilor rosii din deconcentrate. La fel s-a petrecut si cu prefectii, au fost zburataciti din functii la ceas de seara, totul fiind sustinut legal de o hotarare de guvern fulger. Deci, cand interesul politic o cere, emiterea unei hotarari si publicarea in Monitorul Oficial se face in doi timp si trei miscari. In rest, odihna si pasivitate, ca doar nu se vor uza mintile politicienilor framantandu-se cu problemele neamului.
Care criza? Care economie la pamant? Intr-adevar, care economie, cand tara e pe butuci la capitolul acesta de luni in sir? Care economie, cand politrucii nu au avut vreme niciodata sa discute cu adevarat despre pensii, despre scolile in care cursurile au inceput in moloz, despre satele fara apa si canalizare, despre drumurile pline de gropi, despre banii care se fura pe fata, prin tot felul de licitatii mascate?
Dupa noua luni de sarcina, coalitia a ajuns la termen si dupa cateva zile de contractii, ne-am trezit in fata faptului implinit: s-a nascut un nou Guvern, fortat din cale afara, tinut in brate de mamica Boc, in timp ce tatuca Geoana a dat bir cu fugitii. PSD-istii au preferat sa se retraga la fix dintr-un Guvern in care s-au complacut sa stea noua luni de zile, jucandu-se de-a planurile anticriza si uite criza, nu e criza. Fireste, e mai usor sa-ti iei talpasita si sa zburzi spre electorale precum mieii pe campii, indicandu-l vinovat de toata cacealmaua pe marinarul Basescu. La fel, este mai usor sa pui labele pe scaunele din conducerea institutiilor, decat sa raspunzi cu bun simt nesimtirii celor care se retrag prin gasirea unui plan real care sa scoata tara la liman. Macar acum. Macar cat mai avem ce.
Nu vreau sa ma gandesc ca ne vom ingloda si mai mult in noroiul care ne-a ajuns deja la gat, cum nu vreau nici sa privesc acelasi circ grotesc pe care politricii de toate culorile il joaca la infinit. Numai ca si ultima urma naiva de optimism se duce dracului cand vezi ca nesimtirea se instaleaza si in aceasta toamna ca un mucegai peste tot.