Tratamente la viţa de vie

Pentru prevenirea și combaterea organismelor dăunătoare: Plasmopara viticola (mana viței de vie), Uncinula necator (făinarea), Guignardia bidwellii (putregaiul negru) , Botrytis cinerea (putregaiul cenușiu), Tetranycus urticae (paianjenul roșu), Eriophyes vitis (erinoza), Pulvinaria vitis (păduchele lânos).
Plasmopara viticola (mana viței de vie) – ciuperca iernează sub formă de oospori. În primăvară oosporii germinează la suprafața solului îmbibat cu apă și la temperaturi de peste 10ºC, optimul fiind de 22-23ºC, formându-se macroconidiile. În timpul ploilor, zoosporii eliminați din macroconidii, care plutesc în băltoacele din jurul butucilor sunt proiectați pe partea inferioară a frunzelor, produc filamente de infecție și pătrund în țesuturile plantei gazdă prin osteolul stomatelor, având loc infecția primară. Miceliile care rezultă din aceste infecții vor produce un număr mare de sporangi, care în urma germinării vor asigura infecțiile secundare. Acestea sunt mai abundente și se repetă, ori de câte ori sunt condiții favorabile (temperaturi moderate, picături de apă din ploaie sau rouă cel puțin 2-3 ore), numărul lor ajungând la 10-20. După infecțiile primare sau secundare urmează perioada de incubație, în care ciuperca se dezvoltă intercelular, se hrănește pe seama țesuturilor parazitate, iar pe frunze apar pete galbene-untdelemnii, circulare sau neregulate. Pe partea inferioară, în dreptul petelor, se constată un puf albicios. În câteva zile, țesutul din zona petelor se brunifică și se usucă. La atacuri intense, frunzele se usucă și cad. Pe lăstari, se constată pete alungite, brune-roșietice, care se acoperă cu puf albicios. Inflorescențele și boabele tinere prezintă la suprafața organele de fructificație ale ciupercii. Florile și boabele se brunifică și cad. Pe boabele mai dezvoltate apar pete adâncite, de culoare brună. Boabele devin pieloase, se zbârcesc și cad.
Uncinula necator (făinarea) – ciuperca se transmite de la un an la altul, prin miceliu de rezistență situat în interiorul mugurilor, sub solzi, în ochii de iarnă formați în timpul verii, Primăvara miceliul crește o dată cu pornirea în vegetație a mugurilor, sub forma unor firișoare subțiri, dând miceliul obișnuit, pe care se formează conidiile. Boala se manifestă pe toate organele verzi ale viței: frunze, lăstari erbacei, inflorescențe, ciorchini și boabe, începând din primăvară și până toamna. Pe frunze, atacul se manifestă prin apariția pe ambele fețe ale limbului a unui miceliu albicios, cu aspect pulverulent.
Guignardia bidwellii (putregaiul negru) – ciuperca iernează prin formele sale de rezistență – picnidii care conțin picnospori sau pseudotecii care conțin asce cu ascospori prezente pe leziunile din coarde, fructe mumificate, frunze căzute pe sol. Primăvara în condiții de umiditate ascosporii sunt eliberati si dispersati de picaturile de apă și vânt producând infecțiile primare în condiții favorabile, pe frunze, inflorescențe și lăstarii tineri. Boala provoacă pagube importante prin atacul deosebit de agresiv asupra frunzelor și ciorchinilor. Pe frunze apar pete rare, proeminente, brune, mai închise la culoare spre margine, de formă neregulată, în interiorul cărora se pot observa picnidiile ciupercii, mărimea acestora fiind de 2-3 mm în diametru. Pe lăstari se formează pete oval-alungite, în formă de ulcere, de culoare brună-deschis care evoluează spre negru-violaceu. Pe struguri atacul apare după înflorire. Bobițele tinere se brunifică, se usucă și se pot confunda cu cele atacate de mană. Pe boabele mai mari
apar pete de culoare brun- negricioasă în dreptul cărora se formează o ridicătură. Boabele atacate pierd ușor apa, se ofilesc, se zbârcesc și capătă un aspect ridat foarte carasteristic.
Botrytis cinerea (putregaiul cenușiu) – ciuperca rezistă, de la un an la altul prin scleroți și miceliu pe coarde. Primăvara, scleroții germinează și dau conidii care produc infecții primare, pregătind epidemia. Pe organele atacate, ca urmare a infecțiilor primare, se formează conidiofori cu conidii ce dau numeroase infecții secundare în cursul verii, în funcție de conditiile climatice. Afectează mai ales ciorchinii și boabele și într-o măsură mai mică frunzele și lăstarii. Cel mai păgubitor atac apare toamna pe struguri, după ce se acumulează suficient zahăr în boabe. La strugurii atacați pielița este brunificată, se desprinde ușor de pulpă și întregul bob se acoperă cu un puf cenușiu. În condiții favorabile (ploi lungi, temperaturi scăzute, soiuri sensibile), poate fi afectat întreg ciorchinele care putrezește. Dacă intervine o vreme secetoasă, caldă, ciorchinii se usucă iar boabele pe care se dezvoltă alte ciuperci saprofite se mumifiază. Acest atac este favorizat foarte mult de ploi lungi, care apar după maturarea boabelor și care determină crăparea pieliței acestora. Vinurile obținute din strugurii afectați de putregai cenușiu sunt de calitate inferioară, slabe și cu gust neplăcut. Vinurile roșii, din cauza oxidazei secretată de ciupercă, se decolorează, se tulbură și se brunifică.
Tetranycus urticae (păianjenul roșu) – este un dăunător polifag, care atacă numeroase specii de plante cultivate și spontane din familii diferite, simptomele atacului diferă în funcție de planta gazdă. La vița de vie, în urma înțepării și sugerii sevei, apar pe frunze decolorări sub forma unor pete mari, la început galbene, apoi devin roșii sau brune. Decolorarea începe de la baza limbului și se extinde apoi pe toată suprafața acestuia. Treptat frunzele atacate se usucă apoi cad. Are 6-10 generații pe an. Iernează în stadiul de adult, sub scoarța uscată a butucilor, a coardelor, pe sub frunzele de viță. Femelele hibernante apar primăvarș, o dată cu pornirea în vegetație a viței de vie.
Pulvinaria vitis (păduchele lânos) – constituie unul dintre cei mai periculoși dăunători ai acestei culturi atât prin sugerea sevei și slăbirea plantei, cât și prin fumagina care acoperă frunzele, lăstarii, cârceii și ciorchinii, și care împiedică funcțiile vitale ale viței de vie, producțiile fiind tot mai scăzute. Are o singură generație pe an, în afară de vița de vie atacă peste 40 de specii botanice. Iernează în stadiul de femelă pe coardele groase ale viței de vie.
Se recomandă efectuarea tratamentului fitosanitar TI, T2 la VIȚA DE VIE cu:
1. UNIVERSALIS 593 SC – 2,0 l/ha sau
2. KSAR VITIS – 0,3 – 0,4 kg/ha + CURZATE F – 2,5 l/ha sau
3. FLINT MAX 75 WG – 0,160 kg/ha + FOLPAN 80 WG – 1,5 kg/ha sau
4. DELAN PRO – 3 – 4 l/ha + TOPAS 100 EC – 0,3 – 0,5 l/ha sau
5. DYNALY – 0,65 l/ha + CAPTAN 80 WDG – 1,250 kg/ha sau
6. ORIUS 25 EW – 0,4 l/ha + MEDEIRO F – 3,0 – 4,0 kg/ha sau
7. LIMOCIDE – 1,6 l/ha sau
8. AZUMO WG – 4,0 kg/ha + AIRONE – 2,5 l/ha
Pentru combaterea dăunătorilor, pe parcelele unde P.E.D. este de 3-5 acarieni/ frunză, în soluția de stropit se adaugă un acaricid:
1. ORTUS 5 SC – 0,5 l/ha + MOSPILAN 20 SP – 0,25 kg/ha sau
2. NISSORUN 10 WP – 0,5 kg/ha + DELTAGRI – 0,3 – 0,45 l/ha sau
3. DIABLO SC – 0,10 – 0,20 l/ha + POLECI – 40 – 60 ml/hl apa ( 0,04 – 0,06% )
sau alte produse pentru protecția plantelor omologate pentru a fi utilizate pe teritoriul României.
Măsuri alternative de combatere: lucrări agrotehnice corespunzătoare.
Măsuri durabile: biologice, fizice, mecanice și alte metode nechimice trebuie preferate metodelor chimice, dacă acestea asigură un control corespunzător al organismelor dăunătoare.

Responsabil Prognoză şi Avertizare, Oficiul Fitosanitar Sălaj – Stana Marius