Știam de la bunica mea că Joia Mare este extrem de importantă pentru credincioșii care așteaptă sfintele sărbători de Paști. Are o însemnătate aparte. Este o nouă zi de rugăciune, de smerenie, de curățenie sufletească. Este perioada în care este pregătită și prescura, dar nu oricum, ci din „făină nulașe”, adică dintr-o făină de calitate, foarte fină. Alautul trebuie frământat doar de femei „iertate”. În limbaj popular, femeia iertată este de cele mai multe ori o femeie în vârstă, văduvă, curată la trup și suflet.
Ligia Alexandra Pop din Iaz m-a primit din nou în minunatul său univers, pe ulița căsuțelor sale de suflet, acolo unde liniștea satului de odinioară a reapărut.
Ligia m-a poftit în „Casa Birăiții”, în camera plină cu obiecte vechi, de o simplitate și frumusețe aparte. Pe masa de lângă lădoi au fost așezate cu grijă moșocoarnele, un fel de brânzoici, dar și cozonacul cu brânză și cu nucă. Prescura a fost scoasă din cuptor.
Încă se văd urmele „piscornicului”. Ouăle au fost roșiite și ele. Culoarea e obținută prin fierberea cojilor de ceapă, o culoare a copilăriei. Sărbătorile se apropie și nu sunt despre cât de plină e masă, despre cât de curată sau mare e mașina, ci despre curățenia din inima noastră, despre simplitate și bucuria de a avea alături familia.