Dacă privim obiectiv lucrurile, da, putem spune că este o fatalitate, dar o fatalitate în sensul că este imposibil să se adune tot TVA-ul care ar trebui, teoretic, să se colecteze din întreaga economie, inclusiv cea a autoconsumului. Nu există societate sau țară, dacă vreți, în care toate taxele și impozitele care se pot aduna teoretic să se realizeze și în practică. Și asta nu doar din cauza evaziunii fiscale, dar și din cauze obiective, cum ar fi, de exemplu, insolvențele firmelor sau chiar falimentul unora, situații care pot apărea și chiar apar în viața economică a unei țări. Acum, că există și situații de acest gen provocate în mod intenționat și asta este adevărat, dar este o altă poveste, pe care o putem încadra, de fapt, la evaziune fiscală. Dar revenind la GAP-ul TVA, putem afirma că sunt mari îndoieli că organele guvernamentale cunosc foarte clar care sunt cauzele și, mai ales, în ce proporție, a acestui GAP, adică diferența dintre TVA-ul care ar trebui, teoretic, colectat și cel colectat efectiv. Ori, pentru a putea reduce acest decalaj între ce ar trebui și ce se colectează efectiv, ar trebui să știm exact cauzele, proporția fiecărei cauze și să se acționeze țintit în acest sens. Principalele cauze sunt, în opinia noastră:
– evaziunea fiscală;
– insolvențele și falimentul firmelor private;
– blocajul financiar între firmele creditoare și firmele de stat sau instituțiile de stat debitoare;
– firmele de stat care sunt pe pierderi de ani de zile;
– subevaluarea autoconsumului pentru gospodăriile individuale, ceea ce duce la un TVA teoretic mai mare și în consecință la un GAP mai mare.
Problema autoconsumului în calculul TVA este o problemă sensibilă, de aceea eu cred că GAP-ul TVA pe care îl înregistrează România este puternic distorsionat, deși unii specialiști cred că influența este foarte mică, de 2-3%. Spun acest lucru deoarece România are 40-45% din populație în mediul rural, iar autoconsumul este foarte mare, pentru că și o parte din populația urbană se aprovizionează de la rudele de la țară, pe de o parte, iar pe de altă parte, există și un mic comerț nefiscalizat, un flux tradițional de a cumpăra diferite alimente și băuturi făcute în gospodăriile rurale. Evident, nu vorbim de o mare evaziune fiscală, dar toate acestea contribuie la statistici.
De asemenea, dacă ne aplecăm puțin și asupra firmelor de stat care sunt găuri negre în economie și care nu-și plătesc taxele și impozitele, printre care și TVA, și le excludem din calculul GAP-ului de TVA, vom constata că acest GAP este departe de ceea ce se vehiculează azi, undeva pe la 36%! Sigur, mă refer la această excludere doar pentru a vedea care sunt cauzele reale ale acestui GAP, pentru a interveni țintit asupra acestora și de a reduce cât mai mult posibil acest decalaj de încasare a TVA, astfel că nu ar mai fi necesar să se introducă noi impozite și taxe sau nu s-ar îngheța salarii și pensii, printre altele.
Prin digitalizarea ANAF, vezi e-factura, e-transport, SAF-T etc., cred că deja s-a început o conformare voluntară la plata impozitelor și taxelor mult mai mare, dar problema companiilor de stat nerentabile rămâne, nicio digitalizare nu le poate face eficiente, de aceea acestea nu-și găsesc justificare economică. Apoi, cred că putem utiliza într-o măsură mai mare taxarea inversă, chiar dacă nu în totalitate, dar treptat ar trebui introdusă în cât mai multe sectoare de activitate, astfel ar dispărea în cea mai mare parte oportunitatea de a evita plata TVA, pe de o parte, iar pe de altă parte, ANAF-ul și-ar putea concentra resursele în sectoarele care ar rămâne, mai puține, sub incidența TVA.
Alexandru Tamba
Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi cotidianul Curierul Naţional. www.curierulnational.ro