Spuneam, în studiul dedicat relației statului cu cultele neoprotestante în primii ani de după reînființarea județului, că la Arhivele Naționale Sălaj s-au păstrat informările trimise în martie 1969 de preoții ortodocși către „împuternicitul de culte” pentru județul Sălaj, referitoare, în principal, la această problemă. Acestea, solicitate în cadrul unor „ședințe administrative”, trebuiau însă să cuprindă și o caracterizare generală a locuitorilor. Și, într-adevăr, cine putea cunoaște mai bine oamenii din sat decât preotul lor?
Totuși, unii preoți nu trimit la timp niciun răspuns (Cehei, Criștelec, Mal, Șimleu Silvaniei, Stârciu). Alții întocmesc informări foarte superficiale (Chieșd, Doh, Hurezul Mic, Marca, Măeriște, Peceiu, Pericei, Sici, Șeredeiu, Sâg) sau nu răspund deloc la această parte a solicitării (Moigrad, Românași, Buzaș, Șimișna etc.). Câțiva, cum o face și preotul din Cristolțel, reduc răspunsul la ocupația locuitorilor: „Ocupația principală este mineritul”. Sunt și dintre cei care, înțelegând bine ce li se cere, se rezumă totuși la câteva cuvinte: „oameni buni și gospodari”, în Surduc; „harnici și economi”, în Brebi; „oameni corecți”, în Ruginoasa.
Cei mai mulți, însă, prezentând satele unde își desfășoară activitatea, realizează adevărate analize „psihologice” ale locuitorilor. Prezentăm, aici, doar câteva astfel de exemple.
Aghireș: „Cetățenii din localitate sunt oameni pașnici. Când e vorbă de interesele lor personale sunt foarte sârguincioși, iar când e vorbă de lucrul în comun sunt mai îndărătnici. Din cauză că C.A.P. nu le poate asigura un câștig echivalent cu cel de la Gostat Zalău, mulți din cetățeni lucrează la viile Gostat Zalău. Tineretul este angajat la Steaua Roșie Zalău sau se duc pe la Hunedoara, Lupeni și prin alte părți”.
Almașu: „În linii generale tipul cetățeanului se prezintă astfel: înălțimea potrivită, sunt sprinteni, ageri, activi, față ovală, uscați, dar robuști. Sunt harnici, curați, cu multă chibzuință, minte clară, longitudinea față de trecut este în descreștere. În vremurile vechi trăiau până la vârsta de 110 ani, azi cei mai bătrâni abea ajung vârsta de 85-87”.
Bodia: „Oamenii sunt foarte egoiști, nu le place să se ajute în nici o acțiune. Invidioși și neprietenoși. Oameni nehotărâți. O mare influență au asupra lor atâtea grupări religioase și îi face să fie nesociabili și să trăiască fiecare într-un mod de separatism chiar în cadrul aceleași familii”.
Buciumi: „Locuitorii români ai parohiei noastre sunt, în general, oameni de omenie, cumpătați în vorbă și faptă. Le place să fie tratați cu dreptate și bunătate. Cunoscându-și îndatoririle, pretind să li se respecte drepturile. Sunt, în general, oameni muncitori, harnici și dispuși să lucreze și pe teren cultural, dar să li se recunoască și aprecieze munca în mod just”.
Călacea:„Oamenii din parohia Călacea luați în general sunt liniștiți și interesați pentru bunăstare. Au prins gust de case bune și frumoase și 80% au case noi din cărămidă. Sunt interesați în problemele de politică internă și externă. Ascultă radio, citesc gazeta și nu lasă ocazia de a participa la serbări la cămin. Se entuziasmează, aplaudă, discută problemele puse în dezbatere. Sunt interesați de progresul la învățătură al copiilor, însă nu-i supraveghează în comportamentul social lăsându-i prea liberi și-n vacanță nu-i utilizează în muncă… Sub raport religios sunt reci și puțin instruiți, în special tineretul. Foarte puțin jertfitori și dezinteresați de cele sufletești. Le place însă fastul. Minimul de datorie și-l fac față de biserică, dar cu întârziere. Frecvența bisericii este satisfăcătoare, însă în sezonul de muncă nu iau în seamă duminici și sărbători. Bufetul nu duce lipsă de musafiri. Sub raport demografic din cea mai mare localitate din jur acum 200 ani azi e cea mai mică. Nașterile sunt nivel abia 8 la mie. Acest fapt a dus la degenerare și multe femei sunt bolnave și au fost operate. Natura se răzbună”.
Chichișa: „Filia Chichișa are 110 familii ortodoxe cu 458 suflete. Are școală primară cu 4 clase și 31 elevi. Are un cămin cultural și o mică bibliotecă în școală. Localitatea este electrificată. Sediul C.A.P.-ului este în comuna Românaș. În Chichișa sunt 3 televizoare și 30 aparate de radio. În Chichișa nu sunt alte naționalități. Locuitorii sunt în general foarte buni credincioși, harnici la lucru și iuți la mânie. Frecventează 98% biserica, iar 5% sunt stăpâniți de beție. Sunt foarte irascibili și greu de lămurit, greu conduși, iar din conservatorismul lor nu-i poți scoate”.
Ciumărna: „Locuitorii din satul Ciumărna sunt, în general, harnici, dar beția și desfrâul sunt vicii moștenite din vremuri străvechi. Frecventează regulat biserica, dar au năravuri rele: la nunți, ospețe, prohoade se îmbată, ceartă și tinerii căsătoriți se despart tare ușor. Nu dau respectul cuvenit autorităților și pe cei ce țin de litera legii, dacă nu-i pot compromite și mitui, îi înjură, dușmănindu-i. Dacă sunt trași la răspundere, sunt lași și te mint în față”.
Creaca: „Populația satului Creaca sunt foarte puțin credincioși, interesați și fățarnici. Sunt de un materialism feroce și foarte mândri. La biserică vin să-și arate podoabele îmbrăcămintelor”.
Dolu-Miluani: „Toți locuitorii parohiei Dolu-Miluani sunt buni cetățeni, adevărați români, fii credincioși ai Patriei, precum și buni creștini care își fac datoria față de biserică și mai ales cei din Miluani. Mulți dintre ei lucrează pe diferite șantiere ale Patriei, agonisindu-și în mod cinstit pâinea. În cadrul C.A.P.-ului își fac datoria în mod conștiincios, organizați fiind în brigăzi. Dându-și seama de înaltul nivel de civilizație din Patria noastră, majoritatea membrilor C.A.P. își trimit copiii la diferite școli profesionale, tehnice, licee și facultăți, ridicându-și astfel nivelul de cultură generală și bunăstare”.
Fildu de jos: „Făcând o caracterizare a credincioșilor din parohie putem spune – sunt neaoși români, vioi, bine făcuți. Majoritatea lucrează în C.A.P., iar restul și mai ales tineretul sunt angajați și încadrați, parte calificați, parte necalificați, la unele întreprinderi din apropiere: Huedin, Aghireș, Poieni și Cluj”.
Gâlgău Almașului: „Satul este compact românesc. Oamenii sunt cetățeni loiali, buni gospodari și ospitalieri. Regiunea fiind deluroasă, un mare număr de bărbați, singuri sau cu familii, au plecat pe diferite șantiere, în mine sau întreprinderi în mod temporar”.
Hășmaș: „Localitatea nu e electrificată. Sediul C.A.P. nu e în localitate, e în filiala Șimișna. În parohia Hășmaș există un număr de 56 aparate de radio cu marca: – Delta, majoritatea, – Dunărea, – Nordic, un nr. f. mic.
Locuitorii Parohiei Ortodoxe Române din Hășmaș sunt buni români, adevărați români, cinstiți, fii credincioși patriei noastre și buni creștini ai sfintei noastre biserici ortodoxe. Oameni harnici, buni meșteșugari, majoritatea lor lucrând pe șantierele Țării, agonisându-și în modul cel mai cinstit pâinea.
În C.A.P. oamenii își fac datoria conștiincios, lucrând ogoarele cu drag, organizându-se în brigăzi, muncind cu sete și ardoare pentru înflorirea României Socialiste. Majoritatea membrilor cooperatori își trimit fiii lor la diferite școli tehnice, profesionale și de specialitate, unde se califică în anumite ramuri economice ale Țării. Dovadă a hărniciei lor, în sat s-a ridicat acum doi ani o cooperativă și un bufet”.
Ileanda: „În ceea ce privește caracterizarea oamenilor din localitate, latura lor onorabilă este hărnicia, onestitatea, cinstea și buna cuviință… Nu sunt răzbunători și nici stăpâniți de ură și ceartă”.
Lozna: „Naționalitatea locuitorilor din Lozna este 100% română. Locuitorii sunt cetățeni pașnici, harnici, întreprinzători în a face din bine și mai bine. În construcția de locuințe este o adevărată emulație între ei. Acareturile sunt bine împrejmuite, gardurile de nuiele și lănteți dispar zi de zi și le ia locul cele de fier, ori din plăci de fier beton. Peste tot tronează curățenia, în exterior, cât și în interiorul gospodăriei lor, toate sunt așezate cu gust și simț estetic.
Portul național românesc, care dispăruse cu mulți ani în urmă, apare tot mai frecvent, mai ales în lumea tineretului.
Tineri și bătrâni sunt dornici de spectacole. Căminul cultural, deși are o sală de dimensiuni mari, cu orice ocazie este neîncăpător. Vizionează filmele regulat, de 3-4 ori pe săptămână. Biblioteca înscrie tot mai mulți abonați și cititori. În club, în fiecare seară mesele cu jocurile de șah sunt ocupate.
În C.A.P. în toate campaniile agricole loznenii se înscriu între primii pe județ. Pe șantiere, în uzine, în mine, în școli se situează printre fruntași.
Unicul neajuns este faptul că nu pot trece Someșul pentru a ajunge la gara C.F.R. Letca, de multe ori pe an și nu există niciun alt mijloc de transport, fapt care face să fie anevoioasă și uneori chiar paralizată aprovizionarea cu cele necesare, izolând astfel Lozna și alte câteva sate de dincoace de Someș. Bolnavii ce reclamă imediata internare, în perioada când Someșul nu îngăduie trecerea, sunt condamnați complicațiilor. Desigur că viitorul apropiat va înlătura și aceste lipsuri”.
Luminișu: „Înainte de 1948 aici erau 2 parohii, ort. și gr. catolică cu 2 preoți originari din sat. Imediat după 1948 unul dintre cei doi preoți a decedat, rămânând doar cel vechi ortodox care a suferit mult datorită neînțelegerilor care de zeci de ani dăinuie în această localitate atât pe tema confesională cât și pe cea materială. Acest lucru a făcut ca satul să fie separat în două părți. Cei mai puțin înstăriți înainte, formează o parte, iar cei socotiți ca descendenți din familii mai nobile formează o altă tabără. Sub aspect religios este la fel, fără ca să-i poată cineva împăca cu soarta, care s-a creat prin actul din 1948. Acest act a fost întâmpinat de unii din acest sat cu multă rezistență, precum și alte acte cu caracter național, social și politic… Satul, deși mic, este foarte bogat mai cu seamă în fructe, iar oamenilor acești pomi le aduc mult venit, ceea ce-i fac să nu ducă lipsă de nimic, ci din contra, se întrec în toate darurile primite de la Dumnezeu și în condițiile optime create de stat”.
Poiana Blenchii: „Oamenii în general sunt foarte progresiști, le place cultura și arta. Sunt mulți cititori ai cărților din biblioteca Căminului Cultural și există o bună echipă artistică de cântece și dansuri care a ajuns acum în faza județeană a concursurilor artistice. În general și mai ales femeile sunt foarte receptive la înnoirile moderne, în port, curățenie, artă culinară etc.”.
Poienița: „La început locuitorii din Poienița au fost puțini la număr și săraci, cu timpul au început să se înmulțească și datorită hărniciei lor au început să se ridice, dar foarte puțin deoarece erau exploatați de către stăpânii lor, pe a căror pământ au lucrat, până în 1918 când s-au făcut reforma agrară. Prin eliberarea patriei noastre s-a creat locuitorilor noi condiții de viață. Datorită și hărniciei lor a apărut o mulțime de case noi din cărămidă și mobilate. Asemenea se îmbunătățește și starea lor de viață. Ceea ce contribuie la această îmbunătățire sunt șantierele de muncă unde lucrează majoritatea locuitorilor. Totodată amintim și hărnicia femeilor care lucrează cu multă râvnă și dragoste în C.A.P. din localitate. Printre calitățile bune se strecoară și câte ceva vicii, și anume femeile iubesc luxul, iar unii dintre bărbați le place și consumă mult băutura”.
Preluci:„Locuitorii sunt cetățeni pașnici, harnici, cu gospodării bine puse la punct și păstrate în curățenie. Frecventează biserica, căminul cultural. Portul național a început să reînvie. Vizionează filmele la căminul cultural din Lozna. În C.A.P. își arată hărnicia angajându-se la întreceri cu brigăzile C.A.P. din Lozna. Cea mai mare parte a bărbaților sunt angajați în mine și diferite șantiere. Tot la 2 săptămâni revin acasă cu provizii pentru familie. Copiii mai merituoși după terminarea școlii generale de 8 ani din Lozna, urmează alte școli ca: liceul, școli profesionale etc.”.
Rus:„localitatea este electrificată din 1963. Sediul C.A.P.-ului se găsește în localitate. În parohia Rus există un număr de 131 radiouri și 15 televizoare. Oamenii sunt foarte pașnici. În C.A.P. muncesc mai mult femeile, deoarece majoritatea bărbaților muncesc pe șantierele țării. Sunt buni români și loiali politicii partidului și guvernului scumpei noastre patrii Republica Socialistă România”.
Sângeorgiu de Meseș: „Oamenii din sat sunt foarte muncitori și înfrățiți în orice activitate cetățenească de interes obștesc. Nu se ceartă și nici nu se cunosc cazuri să facă scandal. Sunt respectuoși față de orice persoană străină. Se ajută între ei la diferite munci (când unul construiește o casă)”.
Văleni: „Oamenii datorită răspândirii și izolării sunt mult mai înapoiați din toate punctele de vedere. Bântuie alcoolismul și desfrâul. Sunt oameni încăpățânați. Lucrează pe diferite șantiere din țară majoritatea bărbaților. Sunt majoritatea săraci, pământul nefiind rentabil agriculturii”.
Iată și câteva aprecieri privind relația românilor cu naționalitățile conlocuitoare: „cetățenii români și maghiari trăiesc în relații pașnice, muncind fiecare pentru înflorirea patriei și a familiilor lor”, în Biușa; „Oamenii în general sunt buni și cu naționalitățile conlocuitoare trăiesc în bună înțelegere”, în Gârbou; „În parohia noastră mai trăiește în afară de naționalitatea română în strânse și bune relații cu toți locuitorii satului D-nul ROTH JOASĂLA – de naționalitate EVREU, îndeplinind funcția de factor P.T.T.R. și aparținând cultului mosaic”, în Hășmaș;„între români și maghiari s-a statornicit o conviețuire pașnică din moment ce de multe sute de ani lucrează și trăiesc împreună”, în Someș-Odorhei; „cetățenii români și maghiari trăiesc în relații pașnice, dar românii ortodocși sunt uneori prea ambițioși chiar în probleme negative”, în Ulciug.
În concluzie, preoții ortodocși, subiectivi uneori, i-au prezentat pe sălăjeni așa cum i-au cunoscut nemijlocit. În cadrul aceluiași sat au întâlnit și oameni buni și mai puțin buni. Oameni diferiți. Era greu, chiar preot fiind, să faci o caracterizare generală a lor. Unii, după cum am văzut, s-au ferit să o facă. Alții au încercat. I-au considerat pe sălăjeni, „în general”, harnici, gospodari, întreprinzători, cinstiți, loiali, ascultători, buni, muncitori, pașnici, supuși, patrioți, ospitalieri, respectuoși, omenoși, onești, cuviincioși, demni, religioși, progresiști, iubitori de nou, sârguincioși, isteți, corecți, cumpătați etc. Nu s-au ferit, însă, nici a spune că sunt și mândri, luxoși, băutori, irascibili, conservatori, egoiști, certăreți, lași, mincinoși, îndărătnici, nerespectuoși, încăpățânați, desfrânați, dezinteresați, înapoiați, invidioși, nehotărâți etc. Împotriva acestor rele preoții au lucrat fără încetare. Ar putea însă spune, astăzi, altceva preotul satului? S-a schimbat ceva după mai bine de o jumătate de secol? Se schimbă vreodată firea omului, felul său de a fi? Și dacă da, cât anume poate fi schimbat din „datul” cu care venim pe lume? Și cum? Fiecare poate răspunde. În felul său!
Dănuț Pop
(articol apărut în revista Caiete Silvane)