Flavia şi Rodica Coposu, surorile lui Corneliu Coposu, au lansat vineri, la Zalău, cartea recent publicată de Editura Dacia, Amintiri povestite, amintiri trăite. Volumul a apărut la iniţiativa şi cu sprijinul primarului comunei Băseşti (Maramureş), Ionel Călăuz, şi evocă copilăria fraţilor Coposu. Lucrarea, aşa cum aprecia cercetătorul ştiinţific Marin Pop (şef secţie în cadrul Muzeului de Istorie şi Artă din Zalău) reprezintă un document istoric, face referiri la momente din viaţa familiei marelui om politic şi totodată reflectă evenimente importante ale satului natal, Bobota (sărbătorile Crăciunului, ale Paştilor, jocurile copilăriei). Cartea vorbeşte despre o epocă din perioada interbelică, a moralei creştine, când existau reguli şi obiceiuri care astăzi nu se mai păstrează, a apreciat Marin Pop.
Am considerat că este absolut necesar să fie făcute publice aceste informaţii despre Corneliu Coposu şi să fie puse pe hârtie. Cei care vor citi cartea vor găsi în paginile ei lucruri inedite din viaţa celor două doamne şi din viaţa lui Corneliu Coposu. Cartea prezintă comunitatea arhaică, în care morala creştină, conştiinţa şi sentimentul naţional au fundamentat şi făurit România Mare, acea lume condusă de spiritul Blajului şi la care mulţi dintre noi am dori, din când în când, să ne reîntoarcem, a arătat Ionel Călăuz.
Autoarea cărţii, Flavia Coposu a dezvăluit celor prezenţi vineri în număr foarte mare la Sala Porolissum a Consiliului Judeţean Sălaj, că a venit cu mare emoţie în capitala judeţului şi că îşi pune speranţele în generaţia tânără. Flavia şi Rodica Coposu au premiat, în acelaşi cadru, şefii de promoţie care au absolvit anul acesta opt clase la Şcoala Gimnaziale Corneliu Coposu din Zalău (în baza relaţiilor de parteneriat promovate între unitatea de învăţământ şi Fundaţia Corneliu Coposu).
Reiterăm faptul că, în urmă cu mai puţin de o lună, în 20 mai, s-au împlinit 97 de ani de la naşterea lui Corneliu Coposu. Marele om politic s-a stins din viaţă în Bucureşti, în 11 noiembrie 1995. Între 1937 şi 1940 a activat ca secretar personal al liderului ţărănist Iuliu Maniu. A fost închis între 1947 şi 1964, trecând prin mai multe închisori din infernul concentraţionar comunist. După ieşirea din puşcărie a fost angajat ca muncitor necalificat la Întreprinderea de Construcţii-Montaj Bucureşti, atelierul de tâmplărie mecanică. Între 1990 şi 1995 a fost preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat.