Nevoita sa intre in teren in meciul cu Croatia, dupa accidentarea grava a titularei Paula Ungureanu, handbalista Talida Tolnai nu a dezamagit deloc in meciurile care au urmat pana la castigarea medaliei de bronz. Chiar a avut evolutii de exceptie, fiind considerata de toata lumea jucatoarea cu cel mai mare aport la castigarea primei medalii europene.
Talida Tolnai este pe locul trei in topul celor mai buni portari de la Campionatul European, cu 95 de interventii reusite la 227 de suturi (42%). Ca procentaj, Tolnai este la egalitate cu norvegianca Kari Grimsbo, cu rusoaica Maria Sidorova si cu suedeza Cecilia Grubbstrom. Primii doi portari ai turneului au fost norvegianca Katrine Lunde Haraldsen (47%; 205 suturi – 96 de interventii) si frantuzoaica Amandine Leynaud (44%; 198 – 88).
Aflata in drum spre Zalau, Toto ne-a acordat ieri un interviu, in care a dazvaluit ce a simtit in momentul accidentarii Paulei Ungureanu, cum au trecut fetele de esecul cu Suedia, dar si ce reprezinta pentru ea prima medalie castigata la un Campionat European de senioare.
Reporter: Talida, ce reprezinta pentru tine medalia de bronz castigata la Campionatul European?
Talida Tolnai: Este un vis pe care mi l-am dorit de mult timp si pe care acum mi l-am indeplinit. Mi-am dorit aceasta medalie, mai ales ca eu am ratat-o pe cea de argint, de la mondialele din 2005. Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa trec peste toate problemle ivite si ca m-a ajutat sa castig acum aceasta medalie. Ne bucuram foarte mult, mai ales ca este prima medalie castigata la un Campionat European.
Rep.: Care a fost prima ta reactie in momentul in care ti-ai dat seama ca Paula Ungureanu nu va mai putea continua si va trebui sa-i iei locul in poarta?
T.T.: Am fost cutremurata, mai ales ca mi-am dat seama ca este o accidentare grava, iar eu am trecut prin astfel de momente. Mi-am dat seama ca trebuie sa-mi iau inima in dinti si sa lupt pentru doua persoane. Sa fac tot ce-mi sta in putinta ca echipa sa castige si sa ajungem unde ne-am dorit. Am avut si emotii pentru ca stiam ca in faza grupelor nu mai putea intra nimeni in poarta in locul meu daca pateam ceva.
Rep.: Toata lumea te considera ingerul pazitor din poarta Romaniei.
T.T.: Ingerul pazitor este doar Dumnezeu. El ne-a dat putere si izbanda sa trecem peste toate obstacolele si sa castigam aceasta medalie. Trebuie sa recunosc ca si apararea m-a ajutat in multe momente. Altfel, nu cred ca aveam un procentaj atat de bun.
Rep.: Cat de tare v-a afectat pierderea meciului cu Suedia, din semifinale?
T.T.: Ca orice echipa, ne-am manifestat intr-un mod neplacut, insa ne-am unit fortele si am reusit sa trecem peste acel esec. Am avut si de invatat din acel meci, fiindca daca nu dai totul pe teren cand e momentul, pe urma nu mai ai sansa de a-ti demonstra adevarata ta valoare.
Rep.: Meciul cu Danemarca cum a fost? Ai avut bratul bandajat, iar la inceput de meci ai primit si acea lovitura in fata.
T.T.: A fost un meci destul de greu. In primul rand ne-am dorit sa ne luam revansa in fata acestei echipe. Ca orice sportiv, ai dureri, dar trebuie sa le uiti in momentul in care te afli pe teren si incerci sa dai totul pentru echipa ta.
Rep.: Sarbatorile unde le petreci?
T.T.: Le voi petrece acasa, cu familia si cu prietenii. Poate se va ivi si altceva, dar eu nu-mi planuiesc niciodata nimic, pentru ca atunci cand iti planuiesti ceva, de obicei, ti se da totul peste cap.