La inceput de an, 2011, am realizat un scurt interviu cu presedintele Consiliului Judetean Salaj, Tiberiu Marc, despre intentiile de dezvoltare ale judetului in acest an, mai cu seama in ceea ce priveste drumurile judetene si atragerea fondurilor europene.
„Pasi inainte pentru proiectele si actiunile Consiliului Judetean”
Rep.: 2010: pasi inainte sau pasi inapoi?
Tiberiu Marc: N-as vrea sa raspund cu versul trupei Voltaj: „un pas inainte si doi inapoi” – dar, daca va referiti la situatia generala din tara – cam acesta e tabloul pe care-l dau sondajele si realitatea; daca va referiti la proiectele si actiunile Consiliului judetean – ramanem doar la prima parte: pasi inainte.
Rep.: Cred ca suntem cu totii de acord ca inainte de a se intalni cu temele de interes comunitar, fiecare dintre oameni se intalneste, la nivel individual, cu propria tema si teama, iar in 2010 au scazut salarii si pensii, s-au pierdut locuri de munca si… km de autostrazi.
T.M.: Este adevarat. Deciziile de politici publice nationale n-au avut loc pentru diferentiere si compasiune dar nici pentru celelalte etaje – daca vreti – ale deciziei, referindu-ma la autoritatile locale. Cu alte cuvinte, descentralizarea ramane in continuare un cuvant: cat si cum facem protectie sociala, noi autoritati publice locale, cat ramane decizie si resursa centrala, cat si cum ne ocupam de sanatate, cat ramane decizie si resursa la centru? Cat si cum folosim resursele si asa putine in investitii? Cat si cum facem ca aceste investitii publice sa raspunda nevoii de deblocare a economiilor locale, regionale si nationale? Sigur nu prin reducerea alocarilor bugetare, si sigur nu prin centralism. Dar cu siguranta prin planificare coerenta si angrenarea logica a tuturor palierelor de guvernare si administrare de la primaria de comuna pana la centru national si invers, prin cautarea si utilizarea si a altor (re)surse financiare. Si daca am renunta putin sa fim propriii nostri dusmani, chiar am reusi.
Rep.: Mi-amintesc ca anul trecut au fost cateva diminuari ale alocarilor bugetare la comune si drumuri.
T.M.: A fost in toamna un astfel de moment. In 2010 ne-am dus inainte cu peste 300 de km din drumurile judetene (adica peste jumatate din total) in asfaltari si reparatii. Haideti sa le vedem ca si lucrari care trebuie facute si continuate. Sunt tronsoane (cele doua Ciucea – Virsolt si Romanasi – Benesat) a caror finantare e din fonduri europene.
„90 la suta dintre proiectele pe care
le-am gandit in
2006-2007-2008 sunt semnate pentru finantare”
Rep.: As face o remarca aici. Drumurile judetene finantate cu bani europeni au capatat pentru unii ideea c-ar ajunge drumuri europene. Asa este sau discutam doar despre asocierea termenilor, transfer de termeni sau, mai bine zis, folclor?
T.M.: Drumurile judetene finantate prin fonduri europene sau orice alte fonduri corespund proiectelor de lucrari. Cele doua de care aminteam mai sus – proiectele lor sunt pentru reabilitare si nu de trecere dintr-o clasa in alta. Un drum judetean de clasa 3, de exemplu, supus reabilitarii (fie ca lucrarile sunt finantate din bani europeni, fie ca nu) va ramane un drum judetean de clasa 3 reabilitat.
Rep.: Cat de dificila e atragerea fondurilor europene? Va intreb pentru ca se discuta mult fara fond la toate nivelurile, si stiu ca la acest aspect Consiliul Judetean sta bine.
T.M.: Dificila dar nu imposibila. E un „mecanism” aparte care tine de multe zone (ca mecanismul unui ceas exact, daca vreti – fiecare piesa trebuie sa functioneze perfect ca sa o provoace pe cealalta sa functioneze la timp si cu exactitate): de la scrierea proiectului, pana la evaluarea acestuia, apoi punerea in opera (cu proceduri pentru achizitionarea serviciilor ori lucrarilor, executarea efectiva a acestora, pot intreveni lucrari ori situatii care n-au fost prevazute initial etc.) pana la raportarile pe luna ori pe semestru, cereri pentru plata cheltuielilor angajate, certificarea acestora de catre alte institutii prin control si validare, decontarea cheltuielilor deja angajate etc. Accesarea acestor fonduri e una, absorbtia lor e altceva, si se intampla dupa „accesare” (se uita prea adesea de principiul rambursarii ce implica angajarea de cheltuieli si dupa aceea atragerea prin decontare a acestor bani). E primul exercitiu financiar al Romaniei in ceea ce priveste fondurile europene si nici toate mecanismele n-au fost bine puse la punct. E tot la fel de adevarat ca unii nici acum nu pot intelege si nu vor sa invete macar acest ritm european. E important ca pentru urmatorul exercitiu financiar (urmatorii 7 ani) sa ne cunoastem mai bine obiectivele si tintele (la nivel de tara) si sa actionam in directiile care sa ne favorizeze accesarea si absorbtia acestor bani si nu in acelea in care sa ne blocam unii pe ceilalti; cu alte cuvinte trebuie perfectat mecanismul intern national pentru acest obiectiv.
Rep.: Ultimul contract semnat cu bani europeni e cel pentru reabilitarea Spitalului Judetean, daca bine tin minte.
T.M.: Asa este. De altfel, 90 la suta dintre proiectele pe care le-am gandit in 2006-2007- 2008 sunt semnate pentru finantare si incep sa prinda contur ca investitii vizibile. Daca si politicile nationale ar merge in sensul atractivitatii si stabilitatii fiscale si coerentei pentru mediul de afaceri, toate aceste eforturi ale autoritatilor publice locale de a atrage resurse si bani europeni in drumuri, scoli, spitale, ar fi mai devreme benefice pentru cetateni.
Rep.: Intre speranta si viziune aplicata… anul 2011, asadar un an de implementare de proiecte, de continuare a proiectelor de investitii?
T.M.: Cu siguranta!