Noutăți filatelice: Monumente ale cinstirii eroilor neamului

În anul Centenar al Marii Uniri, în semn de respect și recunoștință pentru jertfa înaintașilor noștri, căzuți la datorie în Primul Război Mondial, Romfilatelia a introdus în circulație emisiunea de mărci poștale Monumente ale cinstirii eroilor neamului.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,40 lei este reprezentat Monumentul Eroilor C.F.R.. Monumentul Eroilor Sanitari este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 1,60 lei. Pe timbrul cu valoarea nominală de 2 lei este reprezentat Mormântul Ostașului Necunoscut. Monumentul Eroilor Aerului este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei, iar timbrul cu valoarea nominală de 19 lei redă Monumentul Trupelor de Geniu – Leul.

Monumentul Eroilor C.F.R., situat în Piața Gării de Nord, din București, operă a renumiților sculptori Cornel Medrea și Ion Jalea, a fost inaugurat în luna mai a anului 1943, pentru a cinsti memoria eroilor ceferiști căzuți la datorie pe front, în Primul Război Mondial. Grupul statuar, turnat în bronz, montat pe un piedestal din beton, placat cu granit, este compus din mai multe personaje. O femeie, care simbolizează Patria, ține o cunună de lauri deasupra capului unui muncitor feroviar. Lângă ea, de o parte a soclului, se află doi muncitori ceferiști, iar de cealaltă parte un soldat român, în ținută de campanie, care ocrotește o femeie și pe copilul acesteia.

Pe fațada principală a piedestalului este înscrisă inscripția „Eroilor CFR – 1916-1918”. Pe partea laterală a soclului este săpată în marmură albă următoarea inscripție: OMAGIU ȘI RECUNOȘTINȚĂ EROILOR MILITARI DE CĂI FERATE ȘI TRANSPORTURI DIN ARMATA ROMÂNĂ CARE S-AU JERTFIT PENTRU CAUZA NAȚIUNII.

Monumentul Eroilor Sanitari, situat în vecinătatea Facultății de Medicină din București, a fost ridicat în 1932, în memoria corpului medical românesc care a salvat vieți în Primul Război Mondial. Opera aparține sculptorului italian Raffaelo Romanelli. Raffaello Romanelli s-a născut și a murit la Florența, Italia. A fost fiu de sculptor și s-a remarcat prin circa 300 de sculpturi importante dintre care aproape 40 se află în România, executate în special în prima perioadă a secolului XX. Amintim grupul statuar de la castelul Peleș din Sinaia reprezentând zeități mitologice și bustul regelui Carol I, statuile lui Mihail Kogălniceanu și Alexandru Ioan Cuza din Iași, monumentul Unirii din Galați sau câteva cavouri ale unor familii celebre din Cimitirul Bellu din Capitală.

Pe un soclu din beton, placat cu travertin, se înalță un grup statuar realizat din bronz, în partea superioară a soclului fiind redate, într-un altorelief, scene din activitatea corpului sanitar în timpul războiului: brancardieri adunând răniții de pe câmpul de luptă, chirurgi militari operând, un spital de campanie, o soră de caritate care pansează un rănit etc. Pe unul dintre panourile-basorelief de pe monument este reprezentată Regina Maria, ca soră sanitară, alături de Prințul Nicolae al României, în uniformă de cadet, și Principesa Elisabeta de România, de asemenea în uniformă de soră sanitară. Pe fațada principală a piedestalului, pe o placă din travertin, este inscripționat, cu litere în relief, EROILOR SANITARI 1916-1920. Construirea primului tronson al metroului bucureștean a necesitat demontarea monumentului, acesta fiind refăcut în anul 1981 și amplasat pe același loc.

Mormântul Ostașului Necunoscut, situat în Parcul „Carol I” din București, este o construcție funerar-comemorativă care simbolizează sacrificiul tuturor ostașilor anonimi care s-au jertfit în Primul Război Mondial, pentru Întregirea României.

Ceremonia depunerii osemintelor Ostașului Necunoscut a avut loc la Mărășești, în data de 14 mai 1923. Sarcofagul a ajuns în București la 17 mai 1923, ceremonia de înhumare desfășurându-se într-un cadru festiv, în prezența Familiei Regale, a membrilor guvernului și a unui numeros public, pe platoul din fața fostului sediu al Muzeului Militar, din Parcul „Carol I”.

În anul 1927 a fost realizat proiectul ansamblului funerar, după planurile sculptorului Emil Wilhelm Becker. Tot atunci, prin grija Asociației „Cultul Patriei”, a fost aprinsă o candelă a cărei flacără arde și în prezent, zi și noapte.

Mormântul Ostașului Necunoscut a fost demontat în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958 și strămutat la Mausoleul de la Mărășești, fiind readus în București în anul 1991 și mutat pe amplasamentul original din Parcul „Carol I”.

O altă operă bucureșteană, situată în Piața Aviatorilor, ridicată pentru a cinsti memoria aviatorilor români militari și civili, este Monumentul Eroilor Aerului. Monumentul a fost construit între anii 1930-1935. Statuia ilustrează omul zburător, având aripile desfășurate, simbol al înfrângerii morții prin eroism, în jurul căruia se află trei aviatori căzuți. Pe soclu, cu o înălțime de 7 m, construit din piatră de Banpatock din Munții Apuseni, sunt prezente insignele, casca, aparatura aviatorilor, dar și numele celor 270 de aviatori români căzuți până la momentul inaugurării, sculptate în 13 plăci de bronz. În anul 1923 a fost format un comitet pentru construirea Monumentului Aviatorilor din care au făcut parte: Prințul Carol al II-lea, prof. dr. Ion Cantacuzino, generalul Vasile Rudeanu, colonel medic aviator Victor Atanasiu, aviator Cornel Olănescu, aviator Mihai Oromolu. Comitetul a cerut inițial sculptorilor Ion JaleaAlexandru SeverinCornel Medrea și Ion C. Dimitriu-Bârlad să prezinte, contra cost, câte un proiect. Considerând însă că proiectele nu reprezentau spiritul sacrificiului aviatorilor, comitetul a lansat un concurs public cu premii totale în valoare de 40.000 de lei pentru construirea monumentului și a invitat mulți artiști, pictori, sculptorii să participe. La concurs au fost prezentate machetele realizate de 14 sculptori, acestea fiind expuse la Ateneul Român în ziua de 2 iulie 1925 pentru a permite publicului să voteze în mod secret proiectul câștigător. Trei lucrări au fost premiate (Spiridon Georgescu, Lidia Kotzebue și Ion Schmidt-Faur) însă, și de această dată, comitetul nu a considerat niciuna din lucrări demnă de execuție. Demersurile întreprinse de comitet pentru realizarea monumentului de către un artist din străinătate însă au eșuat, astfel că dupa doi ani a fost aleasă în final macheta Lidiei Kotzebue, acceptându-se totodată ca aceasta să poată colabora și cu alți sculptori sau arhitecți pentru realizarea monumentului.

În iulie 1927, pentru aprobarea finală a proiectului, comitetul i-a cerut Lidiei Kotzebue să realizeze o machetă la scara 1/4 până la 1 octombrie. Din lipsă de timp aceasta nu s-a putut materializa, astfel că pentru realizarea statuilor, Kotzebue s-a adresat sculptorului Ion Jalea. Acesta a refuzat însă oferta și l-a recomandat pe tânărul sculptor Iosif Fekete, astfel că la 27 octombrie 1927 comitetul a putut aproba definitiv lucrarea. În anii 1928-1929 sculptorul Iosif Fekete a realizat cele patru sculpturi în argilă și le-a turnat în gips în mărime naturală. Pentru a reprezenta trupul Icarului a fost folosită o imagine a boxerului Joe Louis, prezent în acea perioadă la București, iar pentru cap a fost utilizată o imagine dintr-un album cu piloți renumiți. În 1930 lucrarea putea fi turnată în bronz însă dificultățile strângerii sumei necesare achiziționării materialelor și întârzierea stabilirii locului în care să fie amplasat monumentul au întârziat finalizarea lucrării. Statuile au fost turnate în bronz la Turnătoria V.V. Rășcanu din București, lucrarea fiind terminată abia în iunie 1935.

Dezvelirea monumentului a avut loc la 20 iulie 1935 cu participarea Regelui Carol al II-lea, a numeroși membri din conducerea statului, miniștrii și reprezentați ai autorității aeronautice, atașați militari. Evenimentul a fost încheiat cu o paradă militară la care au participat gărzi de onoare și aviatori și au fost prezentate onoruri militare zburătorilor menționați în listele de pe monument.

Ulterior, Ion Jalea a afirmat că drepturile moralale asupra lucrării îi revin sculptorului Iosif Fekete iar critici de artă, precum Mircea Țoca, au considerat că realizarea monumentului trebuie să-i fie atribuită integral lui Iosif Fekete, care a modificat total mica machetă prezentată la concurs de Lidia Kotzebue. La inaugurare numele celor doi coautori nu a fost inscripționat, ulterior în 1983 consemnându-se inscripționarea numelui pe monument numai a unuia dintre aceștia.

 

Monumentul Trupelor de Geniu – Leul din București, situat la intersecția bulevardelor Iuliu Maniu și Geniului, a fost ridicat, de asemenea, în amintirea eroilor căzuți în Primul Război Mondial. Monumentul a fost construit din inițiativa generalului Constantin Ștefănescu-Amza, comandant al Școalelor și Centrului de Instrucție al Geniului, care a lansat campania de colectare a fondurilor necesare, ocupându-se totodată și de concursul pentru stabilirea realizatorului, câștigat de către sculptorul Spiridon Georgescu. A fost inaugurat la data de 29 iunie 1929, în cadrul unei grandioase festivități, în prezența Alteței Sale Regale, Principele Nicolae, a reprezentanților guvernului etc.

Pe soclul monumentului sunt montate meplaturi din bronz care reproduc momente din activitatea militarilor geniști, precum și patru statui, de asemenea din bronz, înfățișând
ostași geniști. Piedestalul este surmontat de statuia unui leu din bronz, cu o lungime de 5,40 m, o înălțime de 4,40 m și cu o greutate de 6 t. Acesta este înfățișat stând pe o țeavă de tun și pe o cască, peste care este desfășurat un drapel de luptă, toate aparținând trupelor inamice, simbolizând rezistența, dârzenia și vitejia de care a dat dovadă armata română în Primul Război Mondial, în campaniile dintre anii 1916-1918, în special în luptele de la Oituz, Mărășești și Mărăști.

În cele patru colțuri ale ansamblului statuar sunt reprezentați patru soldați – un cercetaș, un ceferist, un pontonier și un telefonist – echipați adecvat misiunilor de luptă. De asemenea, pe laturile din stânga și din dreapta soclului principal, sunt montate două embleme reprezentând semnul de armă al geniului, la acea vreme.

Pe fața dinspre piață a soclului se găsește inscripția: SPUNEȚI GENERAȚIILOR VIITOARE CĂ NOI AM FĂCUT SUPREMA JERTFĂ PE CÂMPURILE DE BĂTAIE PENTRU ÎNTREGIREA NEAMULUI.

Pe plicul prima zi a emisiunii este ilustrat Arcul de Triumf, construit între 1921-1922, simbol al victoriei României în Primul Război Mondial.

 

Alte articole

Leave a Comment