Praful deșertăciunilor

Drogurile reprezintă, într-un cuvânt, moarte. Înainte de ea însă, drogurile aduc un chin cumplit atât celor care le consumă, cât și celor apropiați acestora, a căror suferință este de multe ori și mai mare tocmai prin neputința de a oferi ajutor și sprijin eficient celor căzuți în patima drogurilor. Drogurile distrug destine, taie aripi, sapă gropi. Începutul este, ca orice început, unul timid. Atunci, cu doar un “fum”, o pastilă sau sau o “priză“, cei mai mulți își semnează condamnarea la o suferință psihică și fizică fără margini, la autodistrugere și la distrugerea vieții celor dragi sau chiar condamnarea la moarte.

Consumul de droguri reprezintă poate cel mai crunt flagel al secolului nostru și este totodată un fenomen în continuă expansiune, în timp ce vârsta consumatorilor este una tot mai scăzută. Dincolo de programele de educație pe care din păcate, cei mai mulți tineri nu le bagă în seamă, dincolo de eforturile autorităților, de educația primită în școli și acasă, drogurile fac parte în continuare, sub diferite forme, din “meniul petrecerilor”, al ieșirilor în aer liber, al distracțiilor, braț la braț cu alcoolul.

Consumul de droguri, indiferent despre ce tip de droguri discutăm, duce la dependență, de cele mai multe ori ireversibilă. Dependența de droguri este o boală cronică a creierului, care afectează consumatorul atât psihic, cât și fizic. Există o multitudine de cauze pentru care oamenii încep să consume droguri, cum ar fi presiunea anturajului, distracția sau stresul. La instalarea dependenței de droguri (inclusiv etnobotanice), în creier au loc anumite schimbări care devin în timp ireversibile. Aceste schimbări neurochimice afectează capacitatea de stăpânire de sine și de luare a deciziilor. Există un impuls puternic de a continua consumul, în ciuda răului provocat de droguri. Cu toate acestea, chiar dacă și la noi tinerii se droghează într-un ritm crescut volan, de multe ori urcându-se după consum, la volan, devenind adevărați “ucigași” pe drumurile publice, acest lucru nu pare să-i sperie pe cei care văd ce se întâmplă, din același motiv, în jurul lor. Raiul drogurilor rămâne, în continuare, Capitala, la care se alătură și marile orașe. Cu toate acestea, o veste cât de cât bună, dacă poate fi ceva numit bun în astfel de statistici, este faptul că România continuă să se numere printre ţările europene cu cel mai scăzut consum de droguri fiind, pentru majoritatea drogurilor, sub media europeană a consumului. Dar acesta este un prezent care nu poate garanta un viitor asemenea.

Drogurile cele mai consumate sunt canabisul şi noile substanţe psihoactive (NSP), fiind cele mai disponibile droguri de pe piaţă, în percepţia elevilor de 16 ani. Conform celor mai recente date, 9 la sută dintre adolescenţii de 16 ani au experimentat consumul de canabis, 6,1 la sută au consumat în ultimul an, iar 3 la sută dintre ei au fumat marijuana sau hașiș în ultima lună. 1,4 la sută dintre elevi au debutat în consumul de canabis la vârsta de 13 ani sau mai devreme. 5,1 la sută dintre elevii de 16 ani au consumat experimental NSP, iar 3,1 la sută au consumat recent.

Cele mai consumate NSP sunt cele care se prezintă sub forma amestecurilor de ierburi de fumat cu efecte asemănătoare drogurilor, consumul recent de astfel de amestecuri fiind declarat de 2,7 la sută dintre adolescenţi. Unul dintre cele mai populare droguri rămâne canabisul, un drog relativ ieftin și care produce dependență, deși consumatorii spun mereu că acesta este singurul drog care nu ar produce dependență. Greșit, pentru că și fumatul unei țigări din tutun produce dependență, iar dacă tutunului classic i se mai adaugă și o porție de “iarbă”, dependența vine cu viteză dublă.

Cazurile de mortalitate infantilă sau în rândul tinerilor din cauza acestor droguri, în special a etnobotanicelor, sunt în creștere, cu toate interdicțiile legislative din ultimii ani și cu tot efortul organizațiilor anti-drog sau al autorităților, se pare că acest fenomen nu poate fi stopat prea ușor și, în niciun caz într-un viitor apropiat. Poate că ar fi bine să ne mai întrebăm copiii, din când în când,ce mai fac, cum se mai distrează și ce părere au ei despre droguri, în general. Decât să trăim consecințe ireversibile, poate că e mai puțin dramatic să fim surprinși de niște răspunsuri venite din partea lor, răspunsuri care poate ne-ar determina să fim pe viitor mai vigilenți și mai profunzi în privința acestui aspect care pândește la colț de bloc, de școală sau în aproape orice loc de distracție.

Alte articole

Leave a Comment