Papanicolau nu papă pe nimeni

 “Cine e Papanicolau ăsta și ce vrea el?”, se întreba deunăzi o ditamai vedeta de muzică populară, aflată în pragul vârstei a III-a. Toate tabloidele, dar și posturile de televiziune-tomberon au preluat știrea privind controlul ginecologic al vedetei și au crăcit-o pe câte două pagini, mai ceva ca în cabinetul de obstetrică-ginecologie. Artista a povestit presei, cu un nod în laringe cât o gutuie, cum a decurs vizita la ginecolog, dar mai ales câteva specificații despre misteriosul test așa cum chiar doamna în cauză a numit “testul Papanicolau”. Lăsând la o parte titlul grobian al articolului respectiv și mojicia autorului care a umplut cu un conținut oribil un material de presă, dai din râs în plâns, citind:

“Mă întrebam, siderată, cine e Papa ăsta? Papa Pius? Papa de la Roma? Trebuie să asiste și el la test?”, căzuse pradă nedumeririlor, vedeta. Răvășită de întrebări care mai de care mai apocaliptice, solista și-a făcut totuși testul, constatând fericită că numitul Papă nu s-a prezentat să asiste la examenul medical.

După câteva zile, venind după rezultat, femeia și-a poziționat inima între dinți și a întrebat-o pe doctoreasă: „Doamnă, totuși, cine e Papanicolae ăsta, ca să nu mor proastă?”

Medicul i-a explicat pacientei, care mai avea puțin și dădea în apoplexie, că Papanicolau este numele unui test (fără să mai intre în amănunte etimologice sau de altă natură, cum că de fapt este numele unui medic grec, George Papanicolaou, pionier în biologia celulară și studiul cancerului de col uterin etc.), deci un test care poartă numele acestui medic renumit și care depistează dacă o femeie are probleme (ce pot fi foarte grave) în aparatul genital. Deși titlurile acestor articole se întrebau, grotesc, “ce au găsit doctorii în uterul vedetei?”, încât te-ai fi așteptat să descopere acolo vreun parc de distracții, până la urmă s-a dovedit că, slavă Domnului, n-au găsit nimic rău acolo. Ceea ce vă dorim și vouă, domnișoarelor și doamnelor.

Lăsând la o parte penibilul acestui material preluat de majoritatea tabloidelor și canalelor TV cu specific de țigăneală și “vedete”, un lucru este cert: multe dintre femei, uneori din vina lor, alteori din vina vieții,  mai ales cele din mediul rural, nu prea știu ce înseamnă testul Papanicolau precum și faptul că moștenirea științifică lăsată de genialul doctor grec, le poate salva viața. Educația trebuie să înceapă cu… începutul, ca orice educație. În școli, acolo unde fetițele ceva mai mari trebuie să afle prin ore de curs ce înseamnă toate aceste probleme, ce sunt bolile aparatului genital, bolile cu transmitere sexuală, ce este o mamografie sau un test pentru depistarea cancerului de col uterin.

Suntem pe primul loc în Europa la mortalitate din această cauză, prin urmare, fetele, soțiile, mamele, surorile, își pot pierde viața pentru că nu merg la un consult care, făcut la timp, le poate salva. Multe dintre ele nu merg pentru că nu știu de ce trebuie să facă acest test, nu știu unde să-l facă, sunt dezorientate, le e teamă, rușine, frică. Există și un program național de screening, de analiză gratuită, prin care această boală nenorocită poate fi depistată, însă sunt foarte multe femei care nu au acces la el, din diferite motive, deci nu vă faceți iluzii că statul face ceva consistent în sensul ăsta, face pe dracu. Pentru multe dintre femei, autoritățile trebuie să facă ceva în acest sens, ca și pentru mamografii, care, de asemenea, în cele mai multe cazuri, costă.

Nu mai are niciun sens să vă spun că n-am auzit de când mama m-a făcut de o campanie a vreunei autorități sălăjene pentru acest tip de afecțiuni, de sprijin financiar, de campanii gratuite chiar, din casă în casă, cu medic, cu explicații, cu consiliere, pliante, etc. Pentru că este o boală care UCIDE. Este nevoie de programe făcute în regim de parteneriat cu primăriile din mediul rural, care să pună și ele un bănuț, Prefectură, Consiliul Județean și Direcția de Sănătate Publică, campanii prin care cele fără de care noi nu am putea exista, să poată beneficia de puțină informare măcar, dacă nu și de sprijin în a-și putea face măcar această analiză. Nu avem așa ceva pentru că banii noștri sunt pentru candelabre în biserici, garduri și centre turistice care, desigur, sunt fonduri cu destinație specifică însă n-am auzit pe nimeni să se agite în vreun fel pentru ca legea să se schimbe puțin, iar aceste lucruri de o importanță vitală, să poată beneficia de fonduri și susținere din partea celor pe care îi alegem.

Pentru că dacă mamele, surorile, nevestele sau prietenele ni se îmbolnăvesc grav, toate gardurile vopsite, reabilitările mânjite și tărăgănate sau investițiile care de multe ori nu au niciun folos, nu mai au nicio importanță pentru noi. Iar dacă, așa cum se întâmplă, și este o realitate cruntă – pierdem din cauza cancerului de col uterin cele mai dragi ființe, nimic pe lumea asta nu mai are niciun sens. Cu atât mai puțin investițiile celor care ne conduc, de la primărie și până la sănătate, investiții care merg mai mereu către fierătănii și betoane, și mai puțin către oameni, către viață…

Alte articole

Leave a Comment