O lume bolnavă

Daniel Săuca

Un prieten îmi spunea ieri că lumea e bolnavă de democrație. Era supărat. Intenționa să organizăm comemorarea unui om de cultură sălăjean. S-a opus faamilia unui asemenea gest firesc. Asta e. Niciodată nu poți fi sigur de relația cu posteritatea. Așa că e bine să-ți rezolvi această posibilă relație din timpul vieții. Printre bolile societății și ale tale. Și ale celor din jurul tău. Printre milioanele de bolnavi (sursă sigură de îmbogățire, ca și serviciile funerare). Tot mai mulți (chiar dacă nu recunosc) sunt bolnavi la cap. Bolnavi și de democrație, vorba prietenului meu. De iluziile date de libertate. De iluziile că doar ei contează și gesturile lor de multe ori infantile. Pe vremuri, lumea (cunoscută) a fost bântuită și de epidemii de ciumă și holeră. Astăzi când, chipurile, speranța de viață crește de la an la an, iar oamenii sunt tot mai sănătoși, suntem victime și ale epidemiilor de ipocrizie. Ale violențelor (și) de limbaj. Și ale hoțiilor generalizate. Și ale lăcomiei și trufiei. Așa-zisele boli ale sufletului. Doctorii de suflete (și/ sau mai ales cei falși) prosperă și ei. Peste tot, bolnavi. Trupuri bolnave. Suflete bolnave. Poate că nici toate rugăciunile nu mai sunt sănătoase. Peste tot, boli, bolnavi. Peste tot, vindecători. Sau falși vindecători. Uneori dă bine să faci pe bolnavul, ca și pe doctorul. Apoi, mulți ajung să se simtă bine în minciună. Să creadă că boala lor este miraculoasă sau că sunt de-a dreptul sănătoși. Doctorii de suflete au ajuns și ei robi ai arginților, trădători compleți. Ei bine, înconjurați de boli și de putreziciunea lumii, poate că ignoranța, animalitatea rămân șanse de evadare din teritoriul omniscienței bolnave. Adevărul, lumina tot mai puțin. Ciudat, foarte ciudat: raportăm o lume tot mai sănătoasă când, de fapt, e tot mai bolnavă!

Alte articole

Leave a Comment