Supliment “Caiete Silvane” dedicat Grădinii Botanice Jibou

A apărut un nou supliment al revistei „Caiete Silvane” – Grădina Botanică „Vasile Fati” la 50 de ani. Suplimentul a fost realizat cu sprijinul și cu finanțarea Centrului de Cercetări Biologice Jibou. Semnează Lia Mladin, Viorel Tăutan, Ilena Fati, Florin Gherasim, Viorel Mureșan și Györfi-Deák Györfy.
Caiete Silvane este o publicație editată de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, sub egida Uniunii Scriitorilor din România, a Consiliului Județean Sălaj, a Primăriei și Consiliului Local al municipiului Zalău.
Grădina Botanică din Jibou, în prezent componentă importantă a Centrului de Cercetări Biologice Jibou, împlinește în anul centenarului Marii Uniri, jumătate de secol. Instituția reprezintă una din frumoasele cărți de vizită ale județului Sălaj și o grădină botanică reper la nivel național.

Înfiinţată în 1968

Povestea ei a început în 1968, când Vasile Fati, profesor de biologie la liceul din localitate, după aproape un deceniu de studii și prospecții, reușește să înființeze cea mai tânără grădină botanică, pe atunci, din România. Legăturile strânse cu marii botaniști ai vremii: profesor Alexandru Borza, întemeietorul Grădinii Botanice Cluj, profesor I.T. Tarnavschi, directorul Grădinii Botanice București, profesor Emilian Țopa, directorul Grădinii Botanice Iași și de asemenea, cu academicianul Eugen Pora, cu dr. doc. Aurelian Popescu-Gorj, de la Muzeul „Grigore Antipa”, academicianul dr. Nicolae Boșcaiu, precum și mulți alții, au avut ca rezultat înființarea unei grădini botanice moderne, bazată pe cele mai noi tendințe în domeniu, pe lângă liceul din Jibou.
La acea vreme, instituția de învățământ își avea sediul în castelul din localitate, edificiu al familiei Wesselényi (sec. XVIII-XIX). Spațiul generos al vechiului parc din jurul castelului a fost punctul de plecare a ceea ce peste ani, a devenit instituția cu care azi ne mândrim, Centrul de Cercetări Biologice Jibou. Pornind de la 5 ha, pe parcurs s-a ajuns, nu cu puțin efort, la o suprafață care azi însumează 27 ha. La elaborarea planului de organizare a grădinii botanice s-a ținut seama de programele școlare studiate pe mai mulți ani, de progresele tehnice și științifice în dezvoltarea biologiei moderne, precum și de ideile adunate de profesorul Vasile Fati în urma vizitării multor grădini botanice din Europa: Viena, München,Tübingen, Frankfurt, Hamburg, Halle, Leipzig, Dresda, Amsterdam, Bruxelles, Metz, Roma, Padova, Genova, Budapesta și multe altele.

Primele plante, primite ca donaţie de la Cluj

Prima seră didactică s-a construit între anii 1968-1970, având o suprafață de 110 mp. Primele 150 specii de plante care au populat sera au fost donate de Grădina Botanică Cluj-Napoca, prin bunăvoința directorului de atunci, profesor doctor Onoriu Rațiu. Tot atunci s-a amenajat pe aproximativ un hectar, sectorul ornamental, de la intrarea în grădină, până la complexul de sere. S-a adăugat ulterior, ca o necesitate firească, sectorul economic, cu specii de pomi, viță-de-vie și arbuști fructiferi, unde elevii și studenții aveau posibilitatea să-și formeze deprinderi practice în domeniul horticol.
În anul 1974, instituția devine de sine stătătoare, sub denumirea de Stațiunea Tinerilor Naturaliști și continuă să se dezvolte acele sectoare care puteau asigura activități de practică a elevilor. În perioada 1974-1977, cu mari eforturi, se construiesc noi sere, a căror suprafață ajunge la 1000 mp, unde sunt găzduite colecțiile de plante tropicale, subtropicale și mediteraneene. Plantelor donate de la Grădina Botanică din Cluj, li s-au adăugat alte 85 de specii noi donate de Grădina Botanică din București. Nu au rămas nepăsătoare nici grădinile botanice din Iași și Craiova, realizându-se astfel primele schimburi de semințe și material vegetal.

Ore de practică pentru elevi

Începând cu 1974, neîntrerupt, se editează catalogul de schimb „Index Seminum”, prin intermediul căruia instituția întreține relații de schimb de semințe și material vegetal cu cca 450 de grădini botanice și alte instituții de profil din întreaga lume. La îndemnul profesorului Alexandru Borza, profesorul Vasile Fati a început să viziteze Grădinile Botanice ale Europei, stabilind noi legături și acumulând noi experiențe. În perioada 1978-1982, continuă extinderea complexului de sere cu Acvariul și Palmarul, proiectate de arhitectul Valentin Zisu, care au devenit în scurt timp emblema Grădinii Botanice Jibou. În aceeași perioadă se înființează două catedre didactice care asigură funcționarea cercurilor de elevi denumite sugestiv: „Prietenii pădurii”, „Tinerii legumicultori”, „Micii pomicultori”, „Cercul botaniștilor”, „Prietenii păsărelelor”.
Până în anul 1980 unitatea a dispus de un microbuz cu care 20-25 de elevi de la școlile din jurul Jiboului, împreună cu profesorii lor de biologie, erau aduși gratuit la Grădina Botanică, unde își desfășurau orele de practică, în beneficiul ambelor părți. În aceeași perioadă s-au extins serele horticole, cu o suprafață de 1500 mp, unde se producea materialul floricol necesar amenajării sectorului ornamental, iar culturile de flori tăiate și plante ornamentale asigurau partea de autofinanțare a instituției.
Laboratoare de culturi de celule şi ţesuturi vegetale
Și pentru că, la începutul anilor `80, avântul de a amenaja un muzeu de științele naturii a fost curmat brusc, energiile au fost canalizate spre o altă inițiativă: amenajarea unor laboratoare de culturi de celule și țesuturi vegetale. La Institutul Agronomic din București, trei membri ai colectivului Grădinii Botanice din Jibou au urmat cursuri postuniversitare de specializare în acest domeniu, sub îndrumarea prof. dr. Corneliu Petrescu, șeful catedrei de horticultură și a dnei dr. Dorina Cachiță, de la Institutul de Cercetări Biologice Cluj-Napoca.
În laboratoarele nou-înființate, s-au inițiat culturi de celule și țesuturi vegetale, iar elevii liceului din Jibou, de la profilul de specialitate, au avut posibilitatea de a efectua practica de laborator sub îndrumarea unui personal specializat. În 1986, sub coordonarea dnei dr. Dorina Cachiță, s-a organizat la Jibou Seminarul Științific Național „Biotehnologii – prezent și viitor”, care s-a bucurat de participarea unor importanți specialiști din domeniu.

Rebotezată în 1990

În anul 1990, fiind necesară o adaptare a instituției la vremurile noi de după Revoluție, Stațiunea Tinerilor Naturaliști devine Centrul de Cercetări Biologice Jibou, printr-o succesiune a două hotărâri ale guvernului Petre Roman și se plasează în directa subordine a Ministerului Învățământului și Științei. Se continuă activitățile de cercetare în domeniul biologiei vegetale, educație, formare profesională, specializare, precum și activități de conștientizare și protejare a biodiversității și a mediului înconjurător. Parteneriatele încheiate cu licee și facultăți de profil oferă celor interesați posibilitatea de a-și dezvolta abilitățile practice în laborator și în sectoarele exterioare, de a-și elabora lucrările de licență sau master. Elevii și studenții beneficiază de întreaga bază didactică oferită de Centrul de Cercetări Biologice Jibou.
Toate acestea au devenit posibile datorită tenacității și cutezanței profesorului Vasile Fati și mai târziu a fiului său, dr. Romeo Fati, care, în perioada 1991-1993, a pus bazele noilor laboratoare, cu serele aferente, de aproximativ 300 mp. Profesorul Vasile Fati, în perioada următoare, continuă dezvoltarea unor sectoare noi, menite să sporească frumosul locului, așa încât numărul celor care îl vizitează, să fie în continuă creștere. Astfel, parcul zoologic a fost finalizat în 2004 și adăpostește cerbi, căprioare, mufloni și mistreți, spre delectarea publicului vizitator. Grădina japoneză mare, realizată în perioada 2003-2005, cu lacuri artificiale și construcții decorative reprezentante pentru Japonia „redă o simbioză între natură și artă, în care apa și podurile, cascadele și plantele își au propria simbolistică”, cum a descris foarte sugestiv fotograful și pictorul Lucian Muntean („Jubileu la Jibou”, PressOne, 7 iunie 2018). În perioada 2004-2006 se amenajează terenul pentru Sectorul sistematic, unde plantele sunt grupate filogenetic, pe clase, ordine, familii.

Într-o dezvoltare continuă

În anul 2006 se finalizează lucrările complexului acvaristic și a galeriei amazoniene, care găzduiesc specii interesante de pești și păsări exotice. După trecerea în neființă a profesorului Vasile Fati, în mai 2007, s-a continuat amenajarea sectoarelor Grădinii Botanice, după planurile și îndrumările rămase de la acesta. „Profesorul Vasile Fati ne-a lăsat de lucru pentru ani buni”, spunea profesorul Nicolae Coman, directorul Grădinii Botanice în perioada 2007-2008. Voliera cu păsări, care a fost adăugată în anul 2013, este casa unor specii de păuni, rațe mandarine, găini de talie mare și pitice, lebede, porumbei. Tot în anul 2013 s-au finalizat lucrările de amenajare a Rozariului, care acum conține o colecție de mai bine de 150 de soiuri de trandafiri din toate grupele: theahibrizi, floribunda, trandafiri de parc, acoperitori, urcători. Din 2014, în apropiere se află și un loc de joacă pentru copii, cu topogane și leagăne. Alpinariul și Sectorul sistematic sunt sectoare amenajate, în continuă completare cu specii caracteristice. De asemenea, Sectorul Flora României, cu o suprafață de circa 4 ha, este amenajat în proporție de 50% și cuprinde o recreere ex situ a celor mai reprezentative habitate.
Grădina Botanică „Vasile Fati” este membră a Asociației Grădinilor Botanice din România, din anul 2000 și a organizației europene EPSO din 2015 (European Plant Science Organization).

Condusă timp de aproape patru decenii de cel care a înfiinţat-o

În an aniversar se cuvine să mulțumim tuturor oamenilor de bine, angajați sau voluntari, care, de-a lungul acestor ani, au trudit la realizarea și menținerea a ceea ce a început ca o grădină botanică școlară și a devenit peste ani una dintre cele mai importante grădini botanice din țară. Astfel, profesorul Vasile Fati a înființat și condus Grădina Botanică timp de 39 de ani (1968-2007). Pentru o scurtă perioadă de timp, în prima jumătate a anului 1990, imediat după Revoluție, la conducerea instituției a fost numită dna profesoară Lucreția Turcu.
Odată cu transformarea Stațiunii Tinerilor Naturaliști în Centrul de Cercetări Biologice, la 7 iunie 1990, profesorul Vasile Fati este numit director al instituției nou-înființate. La scurtă vreme după ce domnul director a trecut la cele veșnice, Consiliul de administrație de atunci, avându-l ca președinte pe profesorul universitar dr. Vasile Cristea (UBB Cluj) l-a numit în funcția de director interimar pe profesorul universitar dr. Nicolae Coman, de la Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Biologie și Geologie. Pe parcursul șederii la Jibou, noul director a obținut aprobarea Ministerului Educației și Cercetării de a modifica numele Grădinii Botanice după numele întemeietorului său. De asemenea, la 7 iunie 2008 s-a dezvelit bustul fondatorului Grădinii Botanice, realizat de sculptorul Iosif Șepși; tot de atunci, ziua de 7 iunie este ziua Grădinii Botanice „Vasile Fati”. În perioada noiembrie 2008 – iulie 2009, conducerea Centrului este asigurată, interimar, de domnul inginer Ioan Bodea. Anul 2009 a adus un nou impuls componentei de cercetare a instituției, prin numirea, prin concurs, în funcția de director al Centrului de Cercetări Biologice Jibou a cercetătorului științific I dr. Cosmin Sicora. În anul 2014, instituția s-a reorganizat prin înființarea a trei direcții: Cercetare și Grădina Botanică (director Lia Mladin), Direcția economică, financiară, resurse umane, aprovizionare-desfacere (director Matyas Felician), Direcția tehnică administrativă (director Ioan Bodea), în subordinea directorului general Cosmin Sicora.
Colectivul de azi a moștenit o instituție complexă, care necesită multă dăruire și pasiune ca să poată fi menținută și dezvoltată, pentru a o putea lăsa moștenire generațiilor viitoare. Datorită activității unor oameni deosebiți, Grădina Botanică „Vasile Fati” s-a transformat, de-a lungul anilor, într-o instituție prestigioasă.

Alte articole

Leave a Comment