Steaua Bucureşti a reuşit miercuri seara calificarea în turul III preliminar a Ligii Campionilor, după ce a dispus cu 2 – 0 în manşa retur (3 – 0 la general) de norvegienii de la Stromsgodset, însă, jocul formaţiei este departe de cel pe care echipa lui Reghecamph în practica în sezonul anterior. „Roş-albaştrii” au eliminat adversara din turul II datorită formei bune în care s-a aflat portarul Arlauskis, a jocului bun pe care încă îl practică Tănase şi Chipciu, dar şi pentru că adversarilor le-a lipsit experienţa într-o astfel de competiţie. Norvegienii au fost mai combinativi în prima parte a meciului de la Bucureşti, în timp ce Steaua a avut prima ocazie abia în minutul 39, prin Chipciu. Fără nicio exagerare, Stromsgodset a dominat prima repriză, lucru recunoscut chiar şi de antrenorul Costel Gâlcă la finalul partidei. Pentru formaţia din Ghencea, dar mai ales pentru moralul jucătorilor şi al antrenorului, calificarea în turul III este o adevărată „gură de oxigen”, mai ales că Gâlcă debutase cu stângul, după ratarea Supercupei României.
Greul, însă, abia acum începe. Steaua va întâlni în turul trei preliminat campioana Kazahstanului, FC Aktobe, în faţa căreia va întâmpina mari probleme dacă va evolua la fel cum a făcut-o în dubla cu norvegienii. Filip şi Prepeliţă nu pot suplini sub nicio formă jocul pe care-l practicau Pintili şi Bourceanu la închidere, iar în centrul ofensivei, Gâlcă a folosit improvizaţiile Iancu şi Chipciu, în loc să-l arunce în teren pe Claudiu Keşeru. Plecarea lui Piovacari, Kapetanos şi Mihai Costea a lăsat un gol imens în atacul Stelei, iar joi, oficialii clubului din Ghenceau au reuşit să-l transfere pe fostul atacant al Universităţii Cluj, Valentin Lemnaru. Un fotbalist de 30 de ani, care a mai trecut pe la Sportul, Politehnica Timişoara, Dunărea Călăraşi, Dinamo Bucureşti şi Pandurii. Cu o floare, însă, nu se face primăvară, iar Lemnaru ar trebui să fie doar o primă „plombă” pentru lotul Stelei în care mai este nevoie de trei, patru jucători valoroşi ca echipa lui Gâlcă să poată sta şi în acest an la „masa bogaţilor”.
Cea mai mare pierdere a Stelei rămâne, însă, antrenorul Laurenţiu Reghecampf. Plecarea sa la Al Hilal este o poveste destul de încurcată la capătul căreia se află un singur răspuns: banii. Contestat la început, Reghecampf a demonstrat cât a stat pe banca Stelei că are valoare, în ciuda lipsei de experienţă pe care o avea în antrenorat, iar plecarea lui şi a câtorva jucători a dat peste cap planurile Stelei pentru sezonul viitor.
Actuala echipă, oricât ar fi ea de tânără şi de entuziastă, are nevoie şi de siguranţă. Curajul tinerilor promovaţi de Gâlcă a adus calificarea în turul III preliminar al Ligii Campionilor în dauna unei formaţii ca Stromsgodset. Probabil, Steaua va trece şi de campioana Kazahstanului, dar în grupele Ligii Campionilor, chiar şi în play-off este nevoie de înţelepciune, experienţă şi, în primul rând, un plus de valoare.
Se adevereşte, încă o dată că în fotbalul românesc nu există investitori ci numai împrumutători, care apoi îşi iau banii înapoi, cu vârf şi îndesat. După Bucşaru, Adamescu, Copos, Porumboiu se pare că şi Becali este pe acelaşi drum. Deşi a câştigat 40 milioane euroi în sezonul trecut, Steaua nu se îndură să cumpere un jucător de un milion. Aşa vor fi şi rezultatele. Degeaba tot plusează cu tinerii,. Cu Aldea, Toşca, Vâlceanu, Grădinaru nu iei titlul !