Ministerul Muncii joacă în continuare “ping-pong” cu vârstnicii sălăjeni

Continuă epopeea celei mai oropsite categorii sociale din câte există – cetăţenii în vârstă -, în speţă sălăjenii înscrişi în Sindicatul Liber al Pensionarilor din judeţ. După nenumărate adrese, rugăminţi şi memorii trimise de conducerea sindicală Ministerului Muncii, prin care se solicita, pe bună dreptate, acceptarea acestui sindicat în Consiliul Naţional al Persoanelor Vârstnice (CNPV), răspunsurile de la ministerul de resort continuă să vină pe bandă rulantă, în acelaşi stil: contradictoriu şi sec. După ce iniţial se promisese faptul că va fi constitută o comisie care va analiza dacă este legală primirea acestui sindicat în CNPV, de parcă pensionarii noştri ar avea vreo boală incompatibilă cu înţepeneala acestui Consiliu deosebit de preţios, evident că s-a întâmplat ceea ce mulţi ştiau dinainte: nimic.

Vârstnicii sălăjeni, în încăpăţânarea lor de a afla măcar de ce pentru unii Ministerul e mumă, iar pentru ei ciumă, au trimis o altă adresă către Bucureşti. A sosit şi răspunsul, semnat de un alt secretar de stat, care habar nu avea ce scrisese colegul lui cu câteva săptămâni în urmă, în răspuns la prima solicitare a sălăjenilor. Astfel, pensionarii din Sindicatul Liber au crezut iniţial că au halucinaţii, atunci când au citit răspunsul de la Minister, care mai că nu le răcnea în faţă faptul că includerea lor în CNPV ar presupune modificarea legii, lucru care nu era inclus în Planul Anual de Lucru al Guvernului. Un fel de “la revedere şi mai terminaţi cu solicitările de acest gen”. Pensionarii au retrimis, aşadar, către Ministerul Muncii, o a treia adresă care a ajuns pe masa primului secretar de stat, cel care analizase prima scrisoare şi care, în răspunsul cu numărul trei, le spune pensionarilor că da, Comisia aceea e înfiinţată deja şi că vor fi organizate dezbateri şi discuţii pentru a se putea da, în final, un răspuns.

Spune-mi unde eşti afiliat ca să-ţi spun ce primeşti

Reprezentanţii federaţiei spun că, deşi Federaţia Naţională a Sindicatelor Pensionarilor din România (din care face parte şi Sindicatul Liber sălăjean) este federaţie reprezentativă a pensionarilor la nivel naţional cu hotărâre definitivă, totuşi nu este acceptată în CNPV, care se dovedeşte un organism închis care nu permite accesul altor federaţii  ale pensionarilor decât cele care au existat la înfiinţarea CNPV. Reprezentanţii federaţiei spun că cele trei federaţii reprezentative ale pensionarilor proveniţi din asigurările sociale de stat aflate în CNPV  nu reprezintă mai mult de 1 milion de pensionari iar cele cinci organizaţii ale pensionarilor din structurile militarizate care se află în CNPV nu reprezintă mai mult de trei la sută din totalul pensionarilor români.  

Prin urmare, faptul că unii pensionari, cei care fac parte dintr-o anumită organizaţie, primesc bani şi alte beneficii de la Guvern doar pentru că sunt parte dintr-un Consiliu mai tare decât cel de “Coroană”, iar amărâţii din Sălaj, vreo 15.000 la număr, şi nu doar ei, care sunt cuprinşi într-un sindicat care le mai apără şi lor drepturile, nu primesc aceşti bani şi niciun alt avantaj. Ca să înţelegeţi, sunt două categorii de pensionari: şmecheri şi „fraieri”.

Banii nu-s pentru “prostime”

Concluzia este aceeaşi ca de fiecare dată: peste trei milioane de pensionari români sunt ai nimănui. Reticenţa CNPV legată de neacceptarea altor federaţii s-ar afla, spun reprezentanţii FNSPR, în motivaţia ascunsă, nedeclarată, potrivit căreia sumele importante (de exemplu cei 1.600.000 de lei primiţi în 2015) acordate de Guvern prin Ministerul Muncii de Ziua Pensionarilor, să fie împărţite exclusiv între federaţiile care fac parte din CNPV.

Îndrăznim, în final, noi – pensionarii de mâine, să-i întrebăm pe secretarii de stat din cadrul Ministerului responsabil, oare ce trebuie să facă aceşti oameni pentru a fi măcar băgaţi în seamă şi trataţi cu un minimum de consideraţie şi respect, şi ce rugăminţi, ori rugăciuni, să mai rostească pentru a putea beneficia de un drept ce aparţine, în definitiv,  tuturor oamenilor în vârstă, o brumă de bani în plus, măcar de Ziua Pensionarului? Evident că porţia e limitată, iar ca să împarţi nişte milioane de lei la o “masă” e una, şi să împarţi la 30 de mese, e alta. Aici este, de fapt, raţiunea pentru care aceşti oameni care ne sunt părinţi, bunici sau străbunici, primesc aceste răspunsuri umilitoare, mostre de batjocură şi desconsiderare venite de la cel mai înalt nivel.